Tabloul Mediatorilor

Alba (109)
Arad (118)
Argeş (160)
Bacău (164)
Bihor (239)
Bistriţa-Năsăud (40)
Botoşani (81)
Brăila (89)
Braşov (238)
Bucureşti (1293)
Buzău (121)
Călăraşi (40)
Caraş-Severin (63)
Cluj (273)
Constanţa (292)
Covasna (19)
Dâmboviţa (113)
Dolj (200)
Galaţi (205)
Giurgiu (57)
Gorj (56)
Harghita (30)
Hunedoara (122)
Ialomiţa (59)
Iaşi (305)
Ilfov (96)
Maramureş (96)
Mehedinţi (71)
Mureş (115)
Neamţ (121)
Olt (72)
Prahova (197)
Sălaj (28)
Satu-Mare (57)
Sibiu (159)
Suceava (118)
Teleorman (65)
Timiş (364)
Tulcea (63)
Vâlcea (115)
Vaslui (73)
Vrancea (94)

Ultimii mediatori pe site

Mediatorul autorizat Rădulescu Dragoş-Marian are sediul biroului de mediator în Bucure...Detalii: Mediator Rădulescu Dragoş-Marian
Mediatorul autorizat Naicu Valentin are sediul biroului de mediator în Str. Brazda lui N...Detalii: Mediator Naicu Valentin
Mediatorul autorizat Olei Darius-Mihail are sediul biroului de mediator în Str. Aleea Su...Detalii: Mediator Olei Darius-Mihail
Mediatorul autorizat Pleşea Vasile are sediul biroului de mediator în Str. Oteşani, nr.12,...Detalii: Mediator Pleşea Vasile
Mediatorul autorizat Martin Vasile-Emil are sediul biroului de mediator în str. Iuliu Ma...Detalii: Mediator Martin Vasile-Emil

Junior Crooks Ltd vs Cheeky Ltd - Cazul podelei stricate

[ 0 ]Păreri
0

Faptele

Junior Crooks Ltd (JC) este o editură cu un succes mediu, specializată pe carte educaţională pentru copii. Au intrat într-un contract cu Kract &c Giveway Building Co. (KGB) pentru construirea unei prestigioase fabrici de producţie a cărţii într-o locaţie în Ţara Galilor.

La o lună după ce întreaga construcţie a fost practic gata, au început să apară crăpături în podeaua fabricii. Trei luni mai târziu, porţiuni mari din podea au început să „se ridice” de pe placa de beton. Podeaua fusese instalată de Cheeky Ltd, un subcontractor specializat pe podele. Aceştia folosiseră o tehnică ce presupunea turnarea a două straturi de compoziţie de oxiclorură de magneziu, pe o şapă de beton. Cei de la Cheeky au afirmat că noua pardoseală a fost montată corespunzător, dar că acest tip special necesită o mentenanţă atentă şi continuă. Ei susţin că acest lucru a fost explicat arhitecţilor JC, dar este clar că instrucţiunile de întreţinere nu au fost respectate. JC neagă orice vină şi au iniţiat o cerere de pretenţii împotriva Cheeky Ltd după cum urmează:
înlocuirea podelei (inclusiv tratament de investigare) 53.000£

Depozitarea cărţilor şi echipamentelor în timpul lucrărilor de remediere 3.000£

Salariile pierdute ale angajaţilor în timpul lucrărilor de remediere 90.000£

Profit nerealizat pe durata închiderii temporare 45.000£

Costuri fixe 16.000£

Total: 207.000£

Cheeky Ltd resping pretenţiile, pe motiv că (i) în justiţie, ei nu au un contract cu JC şi astfel sunt responsabili numai în faţa principalilor contractori, KGB şi (ii) cei de la JC au fost de vină pentru crăparea podelei deoarece nu au întreţinut-o în mod corespunzător.

Analizând costurile litigiului şi urgenţa situaţiei, ambele părţi au decis să meargă la mediere. Vor participa Don Panic, directorul general al JC şi Major Stress, director în cadrul Cheeky Ltd.

Informaţii confidenţiale: Don Panic (in numele Junior Crooks Ltd)

Don Panic este directorul executiv al JC şi participă la mediere în numele lor. El este la curent cu instrucţiunile detaliate pe care Cheeky Ltd le-a dat pentru întreţinerea pardoselii, dar fusese îngrijorat de costurile şi munca intensive implicate. Don Panic a discutat cu arhitecţii săi şi aceştia au ajuns Ia concluzia că se pot face unele reduceri de costuri legate de întreţinerea pardoselii. Totuşi, arhitecţii l-au sfătuit pe Panic că, din cauza faptului că puţini oameni cunoşteau efectele complete ale noii compoziţii de oxidorură de magneziu, a tăia din costurile pentru întreţinerea ei ar putea constitui un risc. în duda acestui avertisment, Don Panic trimisese către angajaţii săi instrucţiuni noi şi limitate privind întreţinerea podelei.

Atund când au apărut crăpături în podea, Don Panic a început să se panicheze. Fabrica fusese construită pentru a fi locaţia ediţiei cu numărul 50 a Târgului Internaţional de Carte, găzduit de Junior Crooks Ltd. Marea deschidere a fabridi urma să coinddă cu deschiderea Târgului de Carte. Profituri uriaşe erau estimate ca urmare a găzduirii Târgului, iar viitorul companiei ar fi fost astfel asigurat. Deoarece construirea fabricii începuse cu mult timp în urmă, Don Panic nu îi informase pe cei de la KGB în privinţa termenului limită, aşadar timpul nu era o chestiune „de esenţă” (mediatorului nu i se spusese încă de Târgul de Carte).

Panic cercetase industria construcţiilor, dar niciun alt antreprenor de podele nu era pregătit să preia lucrările de remediere pentru acest tip special de pardoseală, iar înlocuirea completă nu se putea realiza la timp. Dacă cei de la Cheeky ar fi capabili să repare pardoseala la timp pentru deschidere, Panic este autorizat să renunţe la o parte semnificativă a pretenţiilor înaintate de JC. Pierderile cauzate de o posibilă anulare a largului de Carte la fabrica lor ar însemna ruinarea companiei, în timp ce profiturile dintr-un astfel de Târg ar depăşi cu mult pierderile. Reputaţia lui Don Panic în cadrul companiei este în joc. El se simte responsabil pentru podeaua stricată, şi de aceea trebuie să încerce să recupereze pierderile şi să fie văzut ca având „succes” în mediere.

Informaţii confidenţiale: Major Stress (în numele Cheeky Ltd)

Major Stress s-a alăturat Departamentului de Cercetare şi Dezvoltare al Cheeky Ltd cu cca. 8 ani înainte, după o carieră de succes în cadrul Unităţii de Geniu a Armatei. în scurt timp după ce ajunsese la Cheeky Ltd, Major Stress a fost pionierul unei noi tehnici pentru podele, care utiliza o compoziţie de oxiclorură de magneziu, ce permitea o finisare superbă şi în acelaşi timp se uza foarte greu. Dar, tehnica necesita proceduri de realizare şi montare foarte precise: compusul trebuia să fie amestecat foarte atent în proporţiile potrivite, nu putea fi turnat dacă nu era suficient de „ud”, iar ultimul strat trebuia să fie foarte bine măsurat, pentru a fi suficient de gros încât să nu permită crăparea. Mai mult, odată turnat, podeaua necesita întreţinere continuă, prin spălarea cu mopul şi lustruire.

Din nefericire, procedurile de realizare şi montare se dovedeau a fi prea complexe pentru muncitorul de şantier de rând, iar regimul de întreţinere era evident prea intens pentru a fi impus în mod corespunzător de către proprietarii clădirilor. în consecinţă, şi alte pardoseli instalate de Cheeky Ltd aveau acum probleme. Cheeky Ltd sunt pregătiţi să realizeze lucrările de reparaţie pentru JC, dar nu sunt nici pregătiţi şi nici capabili să plătească sume mari ca şi compensaţie. Vânzările fuseseră serios afectate, iar forţa lor de lucru este deja suprasolicitată, confruntându-se cu plângeri legate de pardoselile stricate.

Major Stress este foarte stresat. El ştie că este pionierul unui produs măreţ şi că, dacă ar mai avea un pic de timp, procedura ar putea fi perfecţionată. O revendicare substanţială din partea JC ar însemna pentru Cheeky lichidarea voluntară; el ar pierde şansa de a-şi „demonstra” produsul şi a-şi susţine reputaţia, precum şi pe cea a companiei. De aceea, trebuie să fie foarte abil în mediere, negociind o reducere substanţială a pretenţiilor celor de la JC.

Comentariu psihologic

Interacţiunea tuturor aspectelor psihologice

In acest comentariu, interacţiunea diferitelor aspecte psihologice şi ingredientele procesului de mediere vor fi luate în considerare în contextul disputei dintre Junior Crooks Ltd şi Cheeky Ltd.

în roata grafică de mai jos, ca şi în toate celelalte, şinele a fost întotdeauna elementul central, dar mişcându-se sau trecând prin toate celelalte aspecte. Deşi „şinele” este într-o anumită măsură centrul oricărei analize a aspectelor psihologice din cadrul unui conflict, aceasta nu înseamnă că explorarea sinelui este mai importantă decât explorarea oricărui alt aspect. Aşadar, orice altă parte a roţii poate fi considerată „centrală”: explorarea sistemului de valori sau alegerile unei părţi nu trebuie să fie considerate de importanţă secundară. Toate sunt interconectate şi niciuna nu se află într-o ordine cronologică sau lineară.

Deşi poate părea că aproape orice parte a comportamentului uman depinde de sine şi respectul de sine, în practică toate acţiunile noastre sunt efectuate într-o pânză ţesută. Toate strădaniile noastre sunt direcţionat pentru protejarea „sinelui”, pentru protejarea imaginii de sine, pentru a ne atinge ţintele şi aspiraţiile. Prin intermediul nevoii noastre de exprimare, dezvoltăm relaţii interpersonale, în acelaşi timp construindu-ne valorile şi sensurile ca răspuns la limitările şi „datele” lumii, cum ar fi nesiguranţa şi efemeritatea timpului. Aceasta generează perspectiva asupra lumii şi guvernează alegerile noastre şi abilitatea în cadrul unui conflict de a alege o soluţie „suficient de bună”.
MEDIEREA
NESIGURANŢĂ


Aspecte ale conflictului. Diagrama reprezintă o interconexiune necronologică şi neliniară a câtorva dintre datele existenţiale

Reputaţia - şi toate aspectele respectului de sine ce o însoţesc -ridică din nou probleme în acest studiu de caz şi oferă mediatorului în formare şi celor care joacă rolurile o varietate de teme de explorat. Pentru Major Stress, această podea este creaţia lui, „copilul” lui şi orice critică este luată personal, ca un afront la adresa profesionalismului său. Pretenţiile celor de la Junior Crooks pot fi, aşadar, fatale pentru reputaţia lui Major Stress, pentru că nu vor afecta doar statutul şi poziţia sa în cadrul firmei, ci chiar posibila lichidare a Cheeky Ltd ca şi companie de podele, şi astfel el nu îşi va mai putea recupcra sau îmbunătăţi reputaţia în viitor. Aşadar, respectul de sine joacă din nou un rol crucial în emoţiile şi strategiile părţilor - şi reprezintă o arie fertilă pe care mediatorul să o exploreze pc parcursul medierii.

Un mediator abil poate fi capabil să disceamă multe dintre valorile şi sistemul de valori ale lui Major Stress din afirmaţiile pe care le face în legătură cu cariera sa: a avut o carieră de succes în cadrul Unităţii de Geniu a Armatei, unde a pionierat dezvoltarea unui nou tip de pardoseală. Mediatorul poate să recunoască din asta că respectul său de sine depinde, într-o anumită măsură, de faptul că a fost inovator, producând un lucru de geniu în industria pardoselii. Reputaţia şi menţinerea ei sunt, astfel, supreme, iar aspectul financiar al disputei se află pe planul doi.

Pentru Don Panic, nesiguranţa şi timpul joacă un rol important în acest studiu de caz. Viitorul Târg de Carte îşi pune amprenta pe întreaga dispută. Posibilitatea de a găzdui Târgul de Carte la momentul stabilit pare să fi pus stăpânire pe întreaga sa viaţă: a ţine Târgul înseamnă profituri uriaşe pentru companie şi asta ar creşte imens reputaţia sa şi va amplifica respectul de sine; a pierde această oportunitate ar însemna o catastrofa pentru companie, o distrugere a imaginii sale şi astfel prăbuşirea respectului de sine.

Dar oare întreaga imagine şi valoare de sine ale lui Don Panic depind de Târgul de Carte sau poate mediatorul să extrapoleze alte sensuri şi valori din viaţa lui, care ar putea facilita un acord? Dacă podeaua nu poate fi reparată la timp, Don Panic are libertatea să aleagă atitudinea şi abordarea unei probleme implacabile.

Ciclul continuu al conflictului şi reconcilierii este un alt element important în acest studiu de caz, deoarece reconcilierea ar fi extrem de benefică pentru ambele părţi: Major Stress va beneficia de o nouă şansă de a dovedi valoarea produsului său, iar Don Panic va avea de câştigat din repararea pardoselii. O astfel de soluţie ar necesita un grad de cooperare între părţi, iar acest lucru poate fi obţinut numai dacă acestea îşi pot depăşi poziţiile adverse şi pot intra într-o alianţă care să funcţioneze. Explorând sistemele de valori şi alegerile respective şi confruntându-i cu delicateţe cu acest paradox, mediatorul se poate afla în poziţia de a facilita un acord, care nu este numai acceptabil, ci şi profitabil pentru ambele părţi.

Comentariu practic şi procedural

încă o dată, acest caz este preluat dintr-un caz juridic clasic: Junior Books Ltd vs. Veitchy Co Ltd (1983) 1 AC 520. Dar acesta portretizează o situaţie de conflict tipică în lumea consumatorilor: o parte produce, vinde şi furnizează un produs, despre care partea opusă spune că este defect. Fiecare parte face acuzaţii şi contraacuzaţii de culpă împotriva celeilalte. Niciuna dintre părţi nu este pregătită să dea înapoi. Ambele părţi au un interes comercial comun într-o soluţionare rapidă a disputei, dar cu toate acestea amândouă au ajuns în instanţă. Cazul Junior Books vs. Veitchy Co Ltd, ca şi în studiile de caz precedente, a mers de la înalta Curte la Curtea de Apel şi la Camera Lorzilor. Medierea ar fi putut fi mult mai ieftină şi ar fi oferit o soluţie mult mai rapidă.

Simularea medierii

Acest studiu de caz reprezintă una dintre ultimele simulări ale medierii desfăşurate de participanţii la curs. Până la această etapă, ei au fost învăţaţi toate abilităţile de bază şi au mediat în cel puţin trei simulări de mediere, participând la alte 12 în rolul părţilor. Astfel, au experimentat ei înşişi multe dintre capcane şi au văzut mulţi alţi participanţi cum se descurcă cu aceste capcane, având un grad diferit de succes.

Principalul mesaj pentru participanţi în această fază a cursului este: „ascultaţi bine — fiţi naturali — şi fiţi voi înşivă”. Ascultând cu adevărat părţile interpretând rolurile, permiţându-şi o curiozitate reală şi naturală în legătură cu ceea ce le este transmis de către părţi, mediatorii în formare învaţă să devină mai puţin „timizi” şi mai puţin „absorbiţi” de faptul că mediază.

La sfârşitul simulării medierii, poziţia corpului mediatorului in formare este adesea cea mai grăitoare: când li se spune că „timpul s-a scurs”, umerii lor încetează să mai fie gârboviţi şi tensionaţi; un zâmbet reapare pe faţa lor, care mai înainte fusese împietrită şi adesea fară expresie; iar corpul vizibil „se deschide” şi se relaxează. Aceasta indică destul de clar că studentul încă îl mai consideră un rol străin într-un proces nefamilial. Scopul cursului este să creeze o naturaleţe, astfel încât participantul să se simtă confortabil ca mediator, întrebările să curgă fară strădania conştientă că trebuie să te gândeşti la întrebarea următoare şi tehnicile dobândite să fie utilizate în mod natural şi fără efort.

Contestarea - şi principiul catastrofal „Ce ar fi daca'

Este adecvat în acest ultim studiu de caz discutat să dezbatem şi principiul „ce ar fi dacă”. Acest lucru implică o contestare a părţii, invitând-o să-şi reanalizeze şi să-şi reevalueze aşteptările, precum şi ţintele şi aspiraţiile, în lumina unor consecinţe posibile „catastrofale”. De exemplu:

Major Stress, ce efect ar avea asupra reputaţiei dvs. dacă acest caz ar

ajunge în instanţă, iar pardoseala dvs. ar fi aspru criticată?

Cum v-aţi simţi dacă reputaţia dvs. ar fi pătată?

Don Panic, ce s-ar întâmpla dacă podeaua nu ar fi gata până la

deschiderea Târgului de Carte?

Ce s-ar întâmpla dacă firma ar simţi că a fost dezamăgită de dvs.?

Confruntând partea cu „scenariul catastrofal”, mediatorul îi oferă şansa, în cadrul procesului de mediere şi împreună cu mediatorul, să se gândească la lucrul cel mai rău care ar putea să se întâmple. Se vor obţine unul sau două rezultate:

• partea poate să-şi reevalueze punctul de vedere privind situaţia şi posibil să realizeze că cel mai prost scenariu „nu este

chiar aşa de rău în definitiv” şi că ar putea să înveţe să „trăiască cu el”, astfel permiţând realizarea unui acord la nivelul „suficient de bun”, chiar dacă mai mic decât s-a sperat iniţial

sau

• partea realizează că o astfel de situaţie „este prea îngrozitoare

ca măcar să se gândească la ea”, astfel precipitând o mutare ascendentă faţă de poziţia iniţială a „limitei minime”.

întrebarea care apare este legată de momentul când ar trebui folosit principiul catastrofal „ce ar fi dacă”. Conform unor opinii, o astfel de abordare este prea confruntativă pentru a fi folosită într-o fază incipientă a medierii şi ar trebui adoptată aproape ca o ultimă variantă, atunci când părţile au adoptat poziţii rigide şi, ca rezultat, se află într-un impas. O altă perspectivă susţine că o contestare a valorilor şi punctului de vedere al unei părţi poate fi eficient utilizată în oricare etapă a medierii, cu condiţia de a fi folosită „cu blândeţe” sau cu atenţie.
De fapt, nu contează în ce moment este folosită contestarea, cu condiţia ca mediatorul să fi asigurat, până în acea fază, un nivel suficient de încredere şi legătură. Este posibil ca în fazele timpurii ale medierii, mediatorul să nu fi avut şansa să câştige suficientă încredere, care să-i permită să facă o astfel de contestare, fară a risca nemulţumirea părţii.

A ajunge la suficient de bine”

Un concept paralel cu principiul „ce ar fi dacă” este acela de „suficient de bine”. Asta permite părţilor să-şi reevalueze şi reanalizeze ţintele şi obiectivele, astfel încât să ajungă la un punct în care pot spune: „asta este destul de bine pentru mine”. Mediatorul eficient va năzui spre stabilirea unui nivel corespunzător şi realist pentru poziţia de „suficient de bine” a fiecărei părţi; iar mediatorul instruit în psihoterapie poate reprezenta cea mai bună variantă pentru a obţine asta.

Aspecte etice

A-L RUGA PE MEDIATOR SĂ ÎNCALCE CONFIDENŢIALITATEA

O problemă comună cu care se întâlnesc mediatorii este următoarea întrebare: ce v-a spus cealaltă parte când aţi fost în întâlnirea separată cu ea?

Nu este anormal să existe o curiozitate mistuitoare a fiecăreia dintre părţi de a lămuri ce s-a întâmplat în sesiunea separată cu partea opusă. Fiecare parte a experimentat stilul şi modul de chestionare ale mediatorului şi ştie cum a fost ea însăşi convinsă să facă anumite dezvăluiri, ca rezultat al abilităţilor dezarmante ale mediatorului. Aşadar, este chiar de înţeles că fiecare parte este dornică să afle ce „perle” a putut mediatorul să „extragă” de la cealaltă tabără.

Uneori este mult mai exact. O ofertă sau propunere a fost făcută uneia dintre părţi, iar cealaltă parte doreşte să lc afle reacţia. Toate acestea vor duce inevitabil la invitaţii şi îndemnuri ca mediatorul să încalce confidenţialitatea:

Ce a spus Don Panic?

Cum a reacţionat Major Stress?

Au spus ceva până acum despre...?
A indicat Major Stress cam cât ar putea plăti?

Ce a spus Don Panic despre regimul de întreţinere?

Dacă nu are permisiunea expresă, mediatorul ar încălca, practic, confidenţialitatea întâlnirii separate răspunzând acestor întrebări şi oferind informaţiile cerute. Este vital ca mediatorul să nu fie momit să facă acest lucru: nu este niciodată suficient de repetat, confidenţialitatea este elementul cheie al medierii. Poate fi tentant pentru mediator, dată fiind încercarea sa continuă de a crea o legătură, să aibă tentative de complot:

Uitaţi, Major Stress, vă voi spune un secret - Don Panic nu ştie că vă spun asta...

Dacă mediatorul i-ar dezvălui lui Major Stress ceea ce Don Panic i-a spus cu titlu confidenţial, Major Stress nu mai poate avea o încredere adevărată în mediator: dacă mediatorul este pregătit să încalce încrederea în favoarea unei părţi, atunci el poate face acelaşi lucru în favoarea celeilalte părţi.

De aceea, mediatorul în formare este învăţat să construiască un anume format, o formulă sau un mod de a explica părţilor de ce nu poate dezvălui ce a spus tabăra opusă în întâlnirea separată. Un exemplu ar putea fi următorul:

Sunt sigur că nu aţi fi fericit dacă le-aş dezvălui ceea ce tocmai s-a vorbit, şi în acelaşi fel puteţi înţelege de ce nu pot dezvălui ce s-a discutat în conversaţiile mele cu ei.

Evident că mediatorul trebuie să admită că devierea întrebărilor în acest fel este o sarcină dificil de îndeplinit, cu fineţe şi în acelaşi timp pozitiv, deoarece inevitabil există un element de „mesaj negativ” inerent unui astfel de răspuns. Partea simte că mediatorul este, într-o oarecare măsură, evaziv şi pur şi simplu ocoleşte o întrebare normală. In aceste circumstanţe, este foarte folositor ca el să folosească cuvinte de încurajare, care să însoţească mesajul „negativ”:
...veţi înţelege de ce nu pot divulga ce am aflat în conversaţia mea cu ei. Dar vă pot spune că eu simt că am avut o sesiune foarte productivă şi cred că obţinem progrese.

sau

.. .veţi înţelege de ce nu pot dezvălui ce am aflat în conversaţia mei cu ei. Totuşi, consider că fiecare demonstrează dorinţa de a fi rezonabil şi de a coopera, pentru a duce situaţia mai departe.

Dimpotrivă, dacă mediatorului i se dă permisiunea de a dezvălui anumite aspecte, este vital să menţioneze acest lucru în momentul în care transmite informaţiile: „Don Panic mi-a permis să vă spun că...”. Motivele sunt similare celor de mai sus: exprimând permisiunea de a divulga anumite aspecte, mediatorul poate preveni ca Major Stress să cadă în eroare, crezând că tocmai s-a produs o indiscreţie sau o încălcare a confidenţialităţii.

Faptul că această confidenţialitate este punctul forte al procesului de mediere poate adesea produce propriile probleme. Să vedem următoarele exemple:

• Major Stress îi dezvăluie mediatorului, cu titlu confidenţial, că starea curentă a podelei poate duce la prăbuşirea întregii clădiri - dar îl roagă pe mediator să nu-i spună acest lucru lui Don Panic

mediatorului, în întâlnirea separată cu Major Stress, îi scapă accidental detaliul legat de Târgul de Carte, asta după ce Don Panic îl instruise clar să păstreze încă secretul în acea fază

• mediatorul a înţeles greşit un element expus de Major Stress şi, ca rezultat, a prezentat în mod greşit situaţia lui Don Panic într-una din întâlnirile separate; asta a făcut ca Don Panic şi echipa lui să părăsească medierea

• după ce procesul de mediere începuse de câteva ore, iar părţile erau aproape să încheie un acord, mediatorul îşi aduce aminte brusc unde îl mai văzuse pe Major Stress — în instanţă în urmă cu 20 de ani, atunci când el însuşi îl dăduse în judecată pe Major Stress pentru o podea defectă.
Primul principiu ca răspuns pentru majoritatea problemelor etice care apar în timpul medierii este ca acestea să fie exprimate. Nicio problemă etică nu ar trebui ignorată, trecută cu vederea, ascunsă sub covor sau lăsată să macine. întârzieri în confruntarea problemei pot servi la exacerbarea ei şi pot crea dificultăţi pentru mediator mai târziu, când va vrea să scape de ele.

INFORMAŢII CARE DIVULGĂ RISCUL VĂTĂMĂRII în legătură cu primul dintre scenariile de mai sus, datoria mediatorului este relativ clară: acolo unde află informaţii care au legătură sau duc la un risc material de vătămare, rănire sau alt risc de siguranţă, mediatorul poate - şi într-adevăr trebuie — să acţioneze în baza faptului că obligaţia de confidenţialitate s-a terminat şi nu se mai aplică, în majoritatea cazurilor, mediatorul s-a asigurat că o clauză privind aceste aspecte a fost inserată în contractul de mediere.

Totuşi, deşi confidenţialitatea procesului poate să fi fost suspendată sau încheiată prin divulgarea unor riscuri de vătămare, mediatorul trebuie să continue cu atenţie şi delicateţe. în primul rând, trebuie să asigure un oarecare acord din partea părţilor privind modul şi măsura în care se va face orice dezvăluire. Astfel, mediatorul poate spune ceva de genul:

Trebuie să înţelegeţi că pur şi simplu nu pot ţine această informaţie confidenţială. Mă refer la clauza 00 din contractul de mediere. Dacă există un risc material de vătămare, atunci sunt obligat să-l divulg şi, în acest caz, mă simt obligat să-l avertizez pe Don Panic în consecinţă. Nu voi divulga fără să aveţi ocazia de a vă gândi exact la modul în care aţi dori ca această informaţie să fie făcută cunoscută sau cum se va da avertismentul. Apoi, cu toţii trebuie să ne gândim cum este afectată medierea de astăzi şi dacă mai putem continua.

ÎNCĂLCAREA ACCIDENTALĂ A CONFIDENŢIALITĂŢII DE CĂTRE MEDIATOR

Vor exista multe ocazii în timpul unei medieri în care mediatorul îşi va dori să nu fi spus un anumit lucru, sau că ar fi trebuit spus altfel, ori că ar fi trebuit să fi adăugat şi altceva. Frumuseţea caracterului informai al procesului medierii este aceea că, în majoritatea cazurilor, astfel de erori sau scăpări pot fi rapid rectificate.

îmi pare rău, poate nu ar fi trebuit să o spun astfel. Permiteţi-mi

să reformulez...

Nu asta intenţionam să spun. Permiteţi-mi să spun din nou...

îmi pare rău, haideţi să dăm cascta înapoi şi să o luăm de la început...

în alte cazuri, o scăparc poate fi mai gravă şi nu poate fi remediată rapid printr-o reformulare sau „recadrare”. După cum s-a menţionat mai sus, dacă s-a încălcat confidenţialitatea accidental, aspectul nu trebuie trecut cu vederea, în speranţa că „poate nimeni altcineva n-a observat” sau „poate că nu va schimba cu nimic lucrurile”. Imediat ce realizează că a dezvăluit un detaliu pe care l-a primit sub confidenţialitate, acest aspect trebuie menţionat şi discutat cu ambele părţi.

îmi pare rău, Major Stress, nu aveam permisiunea să divulg existenţa Târgului de Carte şi am făcut asta accidental. Va trebui să-l informez pe Don Panic despre această eroare din partea mea şi probabil ca acesta va trebui să se gândească cum să continuăm, dată fiind această împrejurare...

Există nişte efecte şi beneficii importante atunci când eşti deschis şi onest în legătură cu încălcarea confidenţialităţii şi tratezi aspectul imediat ce apare:

• subliniază ambelor părţi că mediatorul consideră obligaţia de confidenţialitate ca fiind foarte serioasă

• poate îmbunătăţi încrederea părţilor în mediator, indicându-le că orice încălcare, trecută sau viitoare, a confidenţialităţii nu a trecut — şi nu va trece - nerecunoscută sau nedivulgată

• poate creşte încrederea părţilor de a fi mai oneste şi deschise, ştiind că este puţin probabil ca mediatorul să mai facă altă gafa

• poate fi o ocazie pentru mediator să pună problema într-un mod diferit:

acum, că Major Stress ştie despre Târgul de Carte, poate că va fi mai receptiv sau mai înţelegător cu privire la nevoile şi interesele dvs. în această problemă. Poate că voi reuşi să-l conving să privească problema din alt punct de vedere...
Major Stress va vedea acum că, dat fiind largul de Carte ce se apropie şi lipsa podelelor de la locaţie, amândoi aveţi un interes comun să vedeţi această dispută rezolvată.

REPREZENTAREA GREŞITĂ DIN PARTEA MEDIATORULUI

Situaţia în care mediatorul, înţelegând greşit sau din altă cauză, a reprezentat eronat poziţia unei părţi şi a produs consecinţe extreme, este similară cu problema expusă mai sus — eroarea sau neînţelegerea trebuie prezentată şi rectificată imediat. Chiar şi acolo unde nu produce consecinţe drastice imediate, orice încercare de muşamalizare se poate întoarce împotriva mediatorului mai târziu: „Dar am crezut că aţi spus mai devreme...”.

Admiţând că vina este a mediatorului şi nu a părţilor, mediatorul poate crea chiar o „legătură” suplimentară între părţi, făcându-le să realizeze că până şi mediatorul este supus greşelii, şi că amândoi au avut de suferit din cauza înţelegerii greşite din partea mediatorului.

DIVULGAREA CONFLICTULUI DE INTERESE

în plus faţă de confidenţialitate, un alt element cheie al procesului de mediere este reprezentat de neutralitate şi independenţă.

Este întotdeauna imperativă dezvăluirea unui conflict de interese prezent sau potenţial — în orice fază a medierii. în fazele timpurii, sau înainte de începerea medierii, dezvăluirea unui conflict prezent sau potenţial dă părţilor posibilitatea de a se gândi dacă arc vreo importanţă pentru desfăşurarea medierii. în majoritatea cazurilor, părţile vor mulţumi pentru dezvăluirea onestă şi vor confirma că nu au nicio obiecţie privind continuarea medierii. în unele cazuri, mediatorul va trebui să convingă părţile că, în ciuda legăturii sau conflictului, el este sigur că procesul tot poate fi condus cu imparţialitate deplină şi independent. într-o mică parte a cazurilor, părţile se pot simţi prea afectate pentru a continua. Asta, totuşi, poate proveni dintr-o înţelegere greşită a rolului mediatorului, confundându-l cu un arbitru sau judecător.

Dacă, aşa cum s-a sugerat în scenariul de mai sus, mediatorul descoperă o legătură trecută cu una dintre părţi într-o fază mai înaintată a medierii, sau chiar în momentul când sunt gata să încheie acordul, el trebuie să dezvăluie informaţia imediat. Inevitabil, va exista tentaţia de a ţine secretul, în special dacă urmează după o zi lungă de negocieri intense.

Totuşi, pericolul de a nu spune nimic, în speranţa că informaţia nu va ieşi la suprafaţă sau nu se va materializa, este prea mare. Dacă Major Stress ar fi să afle despre legătură ulterior, după ce a semnat acordul, dacă ar fi nesatisfăcut, chiar şi în cea mai mică măsură, de acord sau într-un anumit fel nu mai este mulţumit de el, asta îl va face să caute desfacerea sau anularea acordului semnat.

Multe dintre situaţiile de mai sus pot fi stabilite prin contractul de mediere, astfel că, atunci când situaţia apare, mediatorul se poate baza pe acesta şi poate trimite părţile către fragmentele relevante din contract.

RĂSPUNDEREA MEDIATORULUI

Se obişnuieşte, de asemenea, ca in contractul de mediere să existe o „Limitare de Responsabilitate sau Clauzele de Excludere”, prin care mediatorul caută să se protejeze de acuzaţii de neglijenţă sau încălcare a contractului. Mediatorul poate, de asemenea, să încerce să prevină ca părţile să-l cheme martor în orice litigiu viitor, inserând o clauză corespunzătoare. Validitatea sau eficienţa unor astfel de clauze de excludere nu a fost testată pe deplin în instanţele engleze şi continuă dezbaterea legată de abordarea pc care Curtea ar trebui să o aibă în aceste circumstanţe.


Păreri despre Junior Crooks Ltd vs Cheeky Ltd - Cazul podelei stricate

Ați colaborat cu acest mediator? Scrieți-vă părerea.