Tabloul Mediatorilor

Alba (109)
Arad (118)
Argeş (160)
Bacău (164)
Bihor (239)
Bistriţa-Năsăud (40)
Botoşani (81)
Brăila (89)
Braşov (238)
Bucureşti (1293)
Buzău (121)
Călăraşi (40)
Caraş-Severin (63)
Cluj (273)
Constanţa (292)
Covasna (19)
Dâmboviţa (113)
Dolj (200)
Galaţi (205)
Giurgiu (57)
Gorj (56)
Harghita (30)
Hunedoara (122)
Ialomiţa (59)
Iaşi (305)
Ilfov (96)
Maramureş (96)
Mehedinţi (71)
Mureş (115)
Neamţ (121)
Olt (72)
Prahova (197)
Sălaj (28)
Satu-Mare (57)
Sibiu (159)
Suceava (118)
Teleorman (65)
Timiş (364)
Tulcea (63)
Vâlcea (115)
Vaslui (73)
Vrancea (94)

Ultimii mediatori pe site

Mediatorul autorizat Rădulescu Dragoş-Marian are sediul biroului de mediator în Bucure...Detalii: Mediator Rădulescu Dragoş-Marian
Mediatorul autorizat Naicu Valentin are sediul biroului de mediator în Str. Brazda lui N...Detalii: Mediator Naicu Valentin
Mediatorul autorizat Olei Darius-Mihail are sediul biroului de mediator în Str. Aleea Su...Detalii: Mediator Olei Darius-Mihail
Mediatorul autorizat Pleşea Vasile are sediul biroului de mediator în Str. Oteşani, nr.12,...Detalii: Mediator Pleşea Vasile
Mediatorul autorizat Martin Vasile-Emil are sediul biroului de mediator în str. Iuliu Ma...Detalii: Mediator Martin Vasile-Emil

Highlands vs. Stretcher - Cazul rezervorului prăbuşit şi al minei de cărbuni inundate

[ 0 ]Păreri
0

Faptele

Scot Highlands este proprietarul unor mine de cărbuni, cunoscute drept Mina Red Face. Terenul învecinat se află în proprietatea Lordului Stretcher, care de curând a construit un amplu rezervor de apă pe terenul său.

In timpul excavaţiilor la temelia rezervorului, inginerii Lordului Stretcher au descoperit 5 puţuri aparţinând unor mine dezafectate, care coborau în pământ aproximativ 200 de picioare. Aceste puţuri erau pline cu un amestec de balast şi argilă. Fără ca inginerii să ştie, baza fiecărui puţ era conectată printr-un pasaj orizontal la puţurile verticale aparţinând Minei Red Face din apropriere. La scurt timp după ce rezervorul a fost umplut cu apă, puţul vertical de sub temelia rezervorului a cedat, iar apa a inundat mina prin pasajele orizontale, cauzând serioase pagube. Mina a fost închisă pentru 4 săptămâni, iar 34 de oameni au fost trimişi în şomaj tehnic în această perioadă.

Scot Highlands are următoarele pretenţii:

Costuri pentru remedierea puţurilor 170.000 lire

Profit nerealizat 250.000 lire

Pierderi salarii (34*500 lire) pe săptămână 68.000 lire

timp de 4 săptămâni)

Total 488.000 lire

Lordul Stretcher susţine că rezervorul s-a prăbuşit din cauza pasajelor orizontale de sub el, construite de Mină în anii trecuţi, despre care Scot Highlands sigur trebuia să ştie. El are următoarea contra-pretenţie:

Costuri reconstrucţie 340.000 lire

Pierderea profitului din tariful apei 48.000 lire

Daune pentru pierderea reputaţiei

să spunem 100.000 lire

Total 488.000 lire

Părţile au decis să medieze. Participanţii: Lord/Lady Stretcher şi „Big” RedFace, managerul minei în numele lui Scot Highlands.

Informaţii confidenţiale: Dl. Redface (în numele Minei Redface)

„Big” Redface, aşa cum este cunoscut, este managerul Minei Redface. A fost proprietarul ei, dar, din cauza unor dificultăţi financiare ce au dus la închiderea câtorva puţuri, compania a fost cumpărată de Scot Highlands.

Big Redface este extrem de încurcat. Ştia de puţurile dezafectate de pe terenurile vecinului, deoarece fuseseră construite pe timpul când cl era proprietarul Minei. Nu dezvăluise acest lucru inginerilor Lordului Stretcher, deoarece puţurile fuseseră construite fară permisiune, deşi abandonate la scurt timp. In plus, Mina pierduse planurile, aşa că ar fi fost oricum imposibil să identifice poziţia lor exactă.
Highlands şi Big RedFace au fost sfătuiţi că, dacă s-ar ajunge în instanţă, Mina ar câştiga: deoarece, în justiţie, persoanele care deţin pc proprietatea lor lucruri care pot scăpa de sub control, fac asta pc riscul lor; dacă există vreo „scăpare” şi aceasta produce pagube, ei vor fi răspunzători. Totuşi, Big Redface este îngrijorat că întreaga poveste legată de puţurile vcchii mine va ieşi la suprafaţă şi că el şi angajatorul său, Scot, pot risca alte acuzaţii grave.

Pe de altă parte, înarmat cu sfatul avocatului, ştie că Scot se aşteaptă să primească aproape integral compensaţia, de accca trebuie să facă tot posibilul pentru a obţine un acord bun în cadrul medierii. „O înţelegere bună” ar valora în jur de 170.000 lire, deoarece ştie că profitul ncrcalizat şi pierderile din salarii sunt oarecum dubioase: Mina sc afla oricum într-o perioadă proastă şi probabil că ar fi suferit pierderi şi concedieri oricum. Indiferent de cum va fi acordul, trebuie împachetat în aşa fel încât să fie „digerabil” pentru Scot Highlands.

Informaţii confidenţiale: Lordul Stretcher

Lordul Stretcher este un proprietar de terenuri bogat. Avea o reputaţie bună în comunitate, dar prăbuşirea rezervorului l-a făcut „de râsul lumii”. Inginerii săi doriseră să efcctuczc un studiu complet cu privire la existenţa puţurilor dezafectate, dar Lordul Stretcher se opusese: dorea să taie costurile şi să grăbească procesul, pentru ca rezervorul să fie gata şi să devină funcţional la timp pentru a aducc profit, dat fiind deficitul de apă care se anunţa pe timpul verii. Mai mult, el nu este sigur dacă predecesorii săi au construit puţurile şi pasajele, pentru că pierduse ccrtificatclc proprietăţii.

Avocaţii săi l-au informat cu privire la existenţa responsabilităţii absolute pentru daune create de lucruri ţinute pe proprietate: deoarece în justiţie, persoanele care ţin pc pământurile lor lucruri ce pot scăpa de sub control, o fac pe riscul lor; iar dacă există o „scăpare” şi aceasta produce pagube, vor fi găsite vinovate.

De aceea, Lordul Stretcher nu doreşte să meargă în instanţă. Pe lângă faptul că ar putea pierde procesul, nu doreşte ca lăcomia şi incompetenţa sa să fie făcute publice. E mai mult ca sigur că propriile pierderi vor fi oricum acoperite de compania de asigurări. Astfel, este pregătit să plătească pentru a ajunge la un acord, cu condiţia ca plata să fie confidenţială şi Mina să admită vina în întregime. In orice caz, pretenţiile Minei sunt umflate şi ar părea ridicol atât în faţa lui Scot, cât şi a lui Big, dacă ar plăti acele sume imense. Acesta consideră că „ar scăpa” dacă reuşeşte să ajungă la o înţelegere privată în valoare de 50.000 lire.
Comentariu psihologic
NESIGURANŢĂ

Roata emoţiilor. Diagrama reprezintă o interconexiune necronologică şi neliniară a câtorva dintre datele existenţiale

Roata din figură demonstrează conceptul Sinelui sigur şi nesigur rotindu-se printre Emoţii, în limita impusă de câteva dintre lucrurile date, cum ar fi Nesiguranţa şi Timpul. Se adaugă acum două aspcctc: Libertatea Alegerii şi Aspiraţiile şi Sensurile. Acest comentariu psihologic va analiza modul în care acestea sunt interconectate şi va încerca să arate cum se manifestă ele în acest studiu de caz.
Emoţiile

Rolul emoţiilor în mediere nu poate fi subliniat în mod exagerat. Fiecare emoţie este

conectată cu „datele” universale, iar fiecare emoţie este o manifestare a unui aspect aparţinând perspectivei oamenilor asupra vieţii. Intr-adevăr, emoţiile sunt instrumentele cele mai folositoare pentru mediator şi părţi de a privi mai în detaliu aspecte ale propriei perspective asupra lumii. Mai important, acestea pot sublinia câteva dintre ambivalenţele pc care fiecare parte le arc şi care este posibil să lc fi condus către conflict. Aceasta este ambiguitatea lor: ele „vor, dar nu pot obţine”.

Emoţiilor lc este frecvent atribuită o conotaţic negativă şi adesea sunt înăbuşite: există percepţia că abaterile şi fărădelegile pot fi comise prin emoţii necontrolate. Cu toate astea, orice emoţie are propria funcţie şi poate fi văzută atât dintr-o pcrspcctivă pozitivă, cât şi dintr-una negativă. Emoţiile pot reprezenta o stare de a fi sau o particularitate a unui individ. Dacă Lordul Stretcher este descris ca un individ nervos, aceasta reprezintă o caractcristică personală; dacă este descris ca fiind nervos, aceasta poate fi doar o simplă stare trecătoare, o reacţie la anumite condiţii curente (Lazarus 1991), probabil precipitate de dl. Redface sau chiar de mediator. Accastă cartc este preocupată numai cu emoţiile ce apar ca stare trecătoare, în timpul procesului de mediere.

INTERACŢIUNEA DIFERITELOR EMOŢII

Psihologii au încercat să clasifice şi să definească emoţiile. Richard Lazarus, în Emotions and Adaptation (1991), analizează un grup de circa 135 de emoţii. Nu defineşte fiecarc emoţie în parte, pentru că fiecare emoţie este veşnic ataşată, conectată şi interacţionează cu alte emoţii.

Atunci când dl. Redface exprimă furie, va experimenta şi un vast număr de alte emoţii: gelozie, invidie, ostilitate, amărăciune, ură şi răzbunare pot fi toate parte a emoţiei iniţiale, deoarece sunt interconectate. Mediatorul nu este preocupat cu definirea exactă a fiecărei emoţii; el trebuie să aibă în vedere că acca emoţie, fie singură sau în legătură cu alte emoţii, nu este un factor negativ; mai degrabă poate facilita explorarea şi înţelegerea perspectivei Lordului Stretcher şi a dlui Redface asupra lumii.
Emoţiile

Rolul emoţiilor în mediere nu poate fi subliniat în mod exagerat. Fiecare emoţie este

conectată cu „datele” universale, iar fiecare emoţie este o manifestare a unui aspect aparţinând perspectivei oamenilor asupra vieţii. Intr-adevăr, emoţiile sunt instrumentele cele mai folositoare pentru mediator şi părţi de a privi mai în detaliu aspecte ale propriei perspective asupra lumii. Mai important, acestea pot sublinia câteva dintre ambivalenţele pc care fiecare parte le arc şi care este posibil să lc fi condus către conflict. Aceasta este ambiguitatea lor: ele „vor, dar nu pot obţine”.

Emoţiilor lc este frecvent atribuită o conotaţic negativă şi adesea sunt înăbuşite: există percepţia că abaterile şi fărădelegile pot fi comise prin emoţii necontrolate. Cu toate astea, orice emoţie are propria funcţie şi poate fi văzută atât dintr-o pcrspcctivă pozitivă, cât şi dintr-una negativă. Emoţiile pot reprezenta o stare de a fi sau o particularitate a unui individ. Dacă Lordul Stretcher este descris ca un individ nervos, aceasta reprezintă o caractcristică personală; dacă este descris ca fiind nervos, aceasta poate fi doar o simplă stare trecătoare, o reacţie la anumite condiţii curente (Lazarus 1991), probabil precipitate de dl. Redface sau chiar de mediator. Accastă cartc este preocupată numai cu emoţiile ce apar ca stare trecătoare, în timpul procesului de mediere.

INTERACŢIUNEA DIFERITELOR EMOŢII

Psihologii au încercat să clasifice şi să definească emoţiile. Richard Lazarus, în Emotions and Adaptation (1991), analizează un grup de circa 135 de emoţii. Nu defineşte fiecarc emoţie în parte, pentru că fiecare emoţie este veşnic ataşată, conectată şi interacţionează cu alte emoţii.

Atunci când dl. Redface exprimă furie, va experimenta şi un vast număr de alte emoţii: gelozie, invidie, ostilitate, amărăciune, ură şi răzbunare pot fi toate parte a emoţiei iniţiale, deoarece sunt interconectate. Mediatorul nu este preocupat cu definirea exactă a fiecărei emoţii; el trebuie să aibă în vedere că acca emoţie, fie singură sau în legătură cu alte emoţii, nu este un factor negativ; mai degrabă poate facilita explorarea şi înţelegerea perspectivei Lordului Stretcher şi a dlui Redface asupra lumii.
Emoţiile

Rolul emoţiilor în mediere nu poate fi subliniat în mod exagerat. Fiecare emoţie este

conectată cu „datele” universale, iar fiecare emoţie este o manifestare a unui aspect aparţinând perspectivei oamenilor asupra vieţii. Intr-adevăr, emoţiile sunt instrumentele cele mai folositoare pentru mediator şi părţi de a privi mai în detaliu aspecte ale propriei perspective asupra lumii. Mai important, acestea pot sublinia câteva dintre ambivalenţele pc care fiecare parte le arc şi care este posibil să lc fi condus către conflict. Aceasta este ambiguitatea lor: ele „vor, dar nu pot obţine”.

Emoţiilor lc este frecvent atribuită o conotaţic negativă şi adesea sunt înăbuşite: există percepţia că abaterile şi fărădelegile pot fi comise prin emoţii necontrolate. Cu toate astea, orice emoţie are propria funcţie şi poate fi văzută atât dintr-o pcrspcctivă pozitivă, cât şi dintr-una negativă. Emoţiile pot reprezenta o stare de a fi sau o particularitate a unui individ. Dacă Lordul Stretcher este descris ca un individ nervos, aceasta reprezintă o caractcristică personală; dacă este descris ca fiind nervos, aceasta poate fi doar o simplă stare trecătoare, o reacţie la anumite condiţii curente (Lazarus 1991), probabil precipitate de dl. Redface sau chiar de mediator. Accastă cartc este preocupată numai cu emoţiile ce apar ca stare trecătoare, în timpul procesului de mediere.

INTERACŢIUNEA DIFERITELOR EMOŢII

Psihologii au încercat să clasifice şi să definească emoţiile. Richard Lazarus, în Emotions and Adaptation (1991), analizează un grup de circa 135 de emoţii. Nu defineşte fiecarc emoţie în parte, pentru că fiecare emoţie este veşnic ataşată, conectată şi interacţionează cu alte emoţii.

Atunci când dl. Redface exprimă furie, va experimenta şi un vast număr de alte emoţii: gelozie, invidie, ostilitate, amărăciune, ură şi răzbunare pot fi toate parte a emoţiei iniţiale, deoarece sunt interconectate. Mediatorul nu este preocupat cu definirea exactă a fiecărei emoţii; el trebuie să aibă în vedere că acca emoţie, fie singură sau în legătură cu alte emoţii, nu este un factor negativ; mai degrabă poate facilita explorarea şi înţelegerea perspectivei Lordului Stretcher şi a dlui Redface asupra lumii.
Emoţiile

Rolul emoţiilor în mediere nu poate fi subliniat în mod exagerat. Fiecare emoţie este

conectată cu „datele” universale, iar fiecare emoţie este o manifestare a unui aspect aparţinând perspectivei oamenilor asupra vieţii. Intr-adevăr, emoţiile sunt instrumentele cele mai folositoare pentru mediator şi părţi de a privi mai în detaliu aspecte ale propriei perspective asupra lumii. Mai important, acestea pot sublinia câteva dintre ambivalenţele pc care fiecare parte le arc şi care este posibil să lc fi condus către conflict. Aceasta este ambiguitatea lor: ele „vor, dar nu pot obţine”.

Emoţiilor lc este frecvent atribuită o conotaţic negativă şi adesea sunt înăbuşite: există percepţia că abaterile şi fărădelegile pot fi comise prin emoţii necontrolate. Cu toate astea, orice emoţie are propria funcţie şi poate fi văzută atât dintr-o pcrspcctivă pozitivă, cât şi dintr-una negativă. Emoţiile pot reprezenta o stare de a fi sau o particularitate a unui individ. Dacă Lordul Stretcher este descris ca un individ nervos, aceasta reprezintă o caractcristică personală; dacă este descris ca fiind nervos, aceasta poate fi doar o simplă stare trecătoare, o reacţie la anumite condiţii curente (Lazarus 1991), probabil precipitate de dl. Redface sau chiar de mediator. Accastă cartc este preocupată numai cu emoţiile ce apar ca stare trecătoare, în timpul procesului de mediere.

INTERACŢIUNEA DIFERITELOR EMOŢII

Psihologii au încercat să clasifice şi să definească emoţiile. Richard Lazarus, în Emotions and Adaptation (1991), analizează un grup de circa 135 de emoţii. Nu defineşte fiecarc emoţie în parte, pentru că fiecare emoţie este veşnic ataşată, conectată şi interacţionează cu alte emoţii.

Atunci când dl. Redface exprimă furie, va experimenta şi un vast număr de alte emoţii: gelozie, invidie, ostilitate, amărăciune, ură şi răzbunare pot fi toate parte a emoţiei iniţiale, deoarece sunt interconectate. Mediatorul nu este preocupat cu definirea exactă a fiecărei emoţii; el trebuie să aibă în vedere că acea emoţie, fie singură sau în legătură cu alte emoţii, nu este un factor negativ; mai degrabă poate facilita explorarea şi înţelegerea perspectivei Lordului Stretcher şi a dlui Redface asupra lumii.
OAMENII NU SUNT NICIODATĂ LIPSIŢI DE EMOŢII

Emoţiile sunt mereu prezente în orice aspect şi în orice fază a conştiinţei noastre (Sartre 1958). La fel şi în mediere: deşi nici Lordul Stretcher, nici dl. Redface nu exprimă emoţii, emoţiile sunt totuşi prezente. Dorinţa de a masca emoţiile este în acelaşi timp o emoţie puternică. Orice afirmaţie a Lordului Stretcher sau a dlui Redface cum că „nu sunt emoţionat” va putea fi profund contestată.

EMOŢIILE INVARIABIL INDICĂ CEVA

A şti că emoţiile invariabil „indică ceva” reprezintă un alt factor crucial pe care mediatorul trebuie să-l ia în considerare. Când dl. Redface demonstrează o emoţie, aceasta este întotdeauna direcţionată undeva sau către ceva — nu va fi niciodată izolată. Aşadar, emoţiile lui sunt un vehicul ideal prin care mediatorul poate interpreta fragmente ale perspectivei dlui Redface asupra lumii. Asta, în schimb, va explica valorile, sedimentările rigide, construcţia respectului de sine, precum şi adevăratele motivaţii şi aspiraţii ale dlui Redface din cadrul disputei. Divulgarea emoţiilor va dezvălui, de asemenea, şi obiectul acelor emoţii, indiferent dacă este mânie, frustrare sau veselie: ele vor arăta ce anume îl face pe dl. Redface să fie mânios, care este cauza frustrării sale sau sursa bucuriei sale. Şi, indiferent dacă sunt conştienţi de ele, atât Lordul Stretcher, cât şi dl. Redface îşi vor dezvălui valorile în mod constant, prin intermediul emoţiilor. Capacitatea şi abilitatea mediatorului de a asculta şi a recunoaşte emoţiile joacă astfel un rol esenţial în facilitarea procesului.

Gândiţi-vă, de exemplu, la un scenariu în care Lordul Stretcher şi-ar pierde cumpătul sau ar dezvolta o furie cumplită, fie la adresa atitudinii dlui Redface, fie a mediatorului. Mediatorul poate fi nevoit să facă următoarele: în primul rând, este posibil să fie nevoit să îşi analizeze propria reacţie imediată, deoarece el trebuie să facă faţă propriei dorinţe de a se proteja. Poate folosi metoda unei respiraţii simple, permiţând un moment de reflecţie. Apoi trebuie să încerce să se pună în locul Lordului Stretcher. Prin tehnica reflexivă şi acceptând ce a spus dl. Stretcher, mediatorul poate demonstra propria înţelegere a emoţiilor pe care Lordul Stretcher le experimentează. Asta poate domoli furia Lordului Stretcher, deoarece va simţi că a fost auzit. Este, de asemenea, posibil să smulgă alte informaţii cu privire la de ce este atât de furios - dacă se simte desconsiderat sau chiar înşelat. în aceeaşi măsură, îl poate face pe Lordul Stretcher să-şi explice reputaţia în cadrul comunităţii, relevând deci că disputa nu prea are de-a face cu banii.

Mediatorii pot adesea să fie tulburaţi de expunerea excesivă a unor emoţii. Voci ridicate, gesturi violente şi alte manifestări ale furiei pot fi alarmante; plânsul, suspinele şi râurile de lacrimi pot stingheri. Cu toate acestea, se poate observa din cele de mai sus că mediatorii ar trebui de fapt să salute astfel de izbucniri şi să realizeze că ele fac rolul mediatorului un pic mai uşor decât în cazul în care părţile ar rămâne total neemoţionate de-a lungul procesului. Prin intermediul emoţiilor expuse de Lordul Stretcher şi de dl. Redface, mediatorul va putea să pătrundă adânc în valorile şi sistemele de valori ale acestora.

Libertatea de a alege

Toţi indivizii exercită libertatea de a face diferite alegeri, în cadrul limitelor şi constrângerilor impuse de condiţiile lumii. Sartre spunea că însuşi faptul de a fi în lume este o manifestare a libertăţii alegerii. „Chiar dacă nu alegem, noi am ales”. (1958:632)

în mediere, există mereu numeroase alegeri. Lordul Stretcher se poate simţi ruşinat sau umilit de prăbuşirea rezervorului său, dar, deoarece nu poate schimba lucrurile, poate cel puţin alege să-şi schimbe atitudinea cu privire la eveniment. Poate chiar să-l accepte; îl poate privi dintr-un punct de vedere pozitiv; sau, alternativ, poate să rămână ruşinat şi dezonorat (vezi Strasser şi Strasser 1997).

Abilitatea de a pune în practică această libertate de a alege are o importanţă vitală în mediere. Şi Lordul Stretcher şi dl. Rcdfacc au posibilitatea de a alege o soluţie „suficient de bună”. Atunci când, spre finalul medierii, negociază un compromis final, fie sub forma unei compensări sau a altei soluţii, acest clement al alegerii unei soluţii „suficient de bune” pentru dispută va deveni un factor esenţial, care probabil va trebui subliniat de către mediator.

Aspiraţii şi ţeluri

„Ţelul” este un instrument vital pentru supravieţuirea umană. Psihiatrul Victor Frankl a dezvoltat această premiză ca şi supravieţuitor al Holocaustului, demonstrând că aceia care au înglobat ţelul în viaţa lor, fie spiritual, ideologic sau pur şi simplu spunând povestea Holocaustului, şi-au mărit şansele de supravieţuire în faţa celor lipsiţi de scop.

Ţelul este conectat cu alte valori, aspiraţii şi strategii pentru supravieţuire în viaţă. în timp ce Lordul Stretcher şi dl. Redface şi-au dezvoltat propriile ţeluri în felul lor, nici unul nu poate evita procesul de a căuta un sens în viaţă, deci şi în disputa cu care se confruntă. Amândoi vor fi afectaţi de influenţele culturale şi familiale, dar fiecare este responsabil şi poate adăuga sau scădea influenţele culturale, pentru a duce o viaţă autentică, bazată pe propriile determinări.

Ţelurile şi aspiraţiile sunt foarte mult conectate cu respectul de sine, dat fiind că aspiraţiile sunt create cu scopul de a menţine respectul de sine. Ar fi de ajutor ca mediatorul să ştie, de exemplu, dacă „sensul” în viaţă al Lordului Stretcher depinde de obţinerea şi păstrarea averii, de obţinerea şi protejarea unui statut sau de a demonstra un comportament principial faţă de ceilalţi? Acelaşi lucru şi cu aspiraţiile dlui Redface: sunt ele îndreptate numai spre a face bani; sau pentru a fi popular printre colegi şi subordonaţi; ori pentru a avea mereu dreptate? întrebarea care în cele din urmă va apărea în această mediere este cât de rigid sunt prinse aceste ţeluri în interiorul sistemelor de valori şi de comportament ale Lordului Stretcher şi ale dlui Redface. Pot ei să schimbe sau să varieze gradul de aspiraţii şi ţeluri la un nivel mai acceptabil şi în acelaşi timp să îşi menţină şi respectul de sine?

Comentariu practic şi procedural

Introducere

Acest studiu de caz este, din nou, bazat pe un caz juridic clasic: Rylands vs. Fletcher (1868) LR 3HL 330. Acest caz, întâlnit de majoritatea studenţilor la Drept în primul an de studiu, a stabilit principiul conform căruia o persoană care colectează şi ţine pe terenul său un lucru ce poate crea daune în cazul în care scapă de sub control este,prima facie, responsabil pentru orice pagubă cauzată ca urmare a acesteia.

Studiul de caz furnizează participanţilor un cadru potrivit pentru a dezvolta şi sublinia un număr de situaţii conflictuale familiare: cel mare şi puternic versus cel mic şi vulnerabil
• latifundiarii versus muncitorii de rând

• proprietarul cu avere moştenită versus cel care a muncit pe

brânci, care a ajuns în vârf pornind de jos

• partea cu o reputaţie bună ce trebuie menţinută şi protejată

• părţile care ascund ceva necurat - care s-ar putea materializa

dacă se ajunge în instanţă

• partea care vrea să-şi impresioneze superiorul cu un acord „bun”

• partea căreia i s-a spus că are un caz „beton” în instanţă.

Dificultăţile studenţilor legate de abilităţi

Studenţii se întâlnesc cu acest caz pe la jumătatea cursului. Adesea marchează un punct de cotitură — când participanţii încep să alunge „vechea” abordare privind soluţionarea unei dispute şi purced la un stil de comunicare nou şi proaspăt. Metodele şi tehnicile cu care până atunci au fost obişnuiţi sau de care au fost condiţionaţi, fie ca rezultat al formării profesionale, educaţiei sau mediului zilnic în care au trăit, nu sunt uşor abandonate. Intervenţiile confruntative instinctive, răspunsurile adversative condiţionate şi atitudinile criticc încă mai apar la suprafaţă uneori; dar participanţii încep să înveţe că acestea sunt aproape întotdeauna nepotrivite şi ineficiente într-o mediere. Pe măsură ce aceste trăsături înccp să se diminueze, se iniţiază uşor un nou stil mai deschis şi empatic.

Acest nou stil, totuşi, este încă utilizat într-un mod mecanic. Participanţii sunt foarte stângaci; încă simulează medierea mai degrabă decât să participe cu adevărat la proces. Sunt timizi şi în mod vizibil trebuie să-şi reamintească:

• să ascultc „activ”

• să menţină un contact vizual adecvat, acolo unde este cazul

• să folosească tăcerea şi alte comunicări non-verbale (a da din

cap, etc.)

• să parafrazeze

• să folosească tehnica reflexivă

• să rezume

să fie atenţi la poziţie şi la „limbajul trupului”

Totuşi, o trăsătură interesantă şi comună este că toţi participanţii tind să formeze un fel de ataşament pentru o tehnică sau alta şi să o folosească în exces. Astfel, de exemplu, următoarele sunt obişnuite printre mediatorii în formare:

folosirea excesivă ă liniştii: perioade de linişte lungi, neplăcute, stânjenitoare după aproape fiecare schimb de replici, mediatorul în formare fixând partea cu o privire stăruitoare pentru a păstra un contact vizual continuu * rezumare fară sfârşit:

rezumate care urmează după fiecare aspect menţionat, deşi nici nu prea e ceva de recapitulat

parafrazare constantă: fiecare propoziţie sau afirmaţie făcută de parte este repetată în cuvintele participantului

oglindirea nefirească a poziţiei: încercări artificiale de a copia limbajul trupului părţii - încrucişarea picioarelor atunci când partea face acest gest, încrucişarea braţelor când partea procedează astfel, când se apleacă în faţă, când se dă pe spate, când îşi duce mâna la cap şi aşa mai departe.

Participantul a descoperit o tehnică anume, fie puterea liniştii sau efectul rezumatului, şi este determinat să o utilizeze cât mai des posibil.

Aceasta este etapa cursului în care studenţii adesea întâmpină dificultăţi cu privire la unele abilităţi prezentate în Capitolul 3 (Abilităţi de comunicare). Câteva dintre aceste abilităţi şi problemele inerente în utilizarea lor pot fi analizate cu folos în acest studiu de caz.

Acceptarea

Această abilitate implică acceptarea expresiei sau declaraţiei făcute de o parte la valoarea reală şi într-un mod complet necritic. Utilizarea acestei abilităţi este adesea subliniată în studiul de caz curent şi de felul aspru în care participanţii joacă, invariabil, rolul Lordului Stretcher. Să luăm, de exemplu, situaţia în care Lordul Stretcher îi spune mediatorului:

Ştiu că în Camera Lorzilor s-a decis că o persoană în poziţia mea, care inundă terenul învecinat este automat responsabilă, dar Camera Lorzilor a greşit - sunt o grămadă de idioţi, iar când voi ajunge în instanţă voi dovedi asta judecătorului care se ocupă de caz.
E posibil ca răspunsul instinctiv al mediatorului-avocat să amintească de replica unui celebru jucător de tenis din anul 1981: „Doar nu vorbiţi serios !” sau poate mai cumpătatul: „Sper că nu crcdeţi că judecătorul va ignora o decizie a Camerei Lorzilor?” sau chiar: „Va fi foarte greu să reuşiţi asta !”.

Mediatorul va fi sfătuit insistent să se gândească la cfectul pe care astfel de răspunsuri l-ar putea avea în cazul unor părţi cum este Lordul Stretcher. Vor ajuta la crearea unei relaţii? Vor crea acel nivel de încredere care să-i permită Lordului Stretchcr să îşi dezvăluie temerile şi grijile legate de mersul în instanţă? Este posibil să îl determine pe Lordul Stretcher să-şi schimbe opinia cu privire la punctele tari ale cazului şi şansele sale de succes?

Acceptarea înseamnă să admiţi că acesta este punctul de vedere al Lordului Stretcher, că acesta este „punctul lui de plecare”şi, acceptând asta, din perspectiva lui, adopţi o poziţie rezonabilă, logică şi validă. în spccial avocaţii de la curs consideră asta ca fiind unul dintre conceptele cel mai greu de recunoscut. Educaţia şi experienţa i-au învăţat să analizeze tot ccea ce aud; să disece şi să evalueze ficcarc informaţie, să vadă fiecare fapt şi fiecare cifră într-un anumit context şi să pună datele într-o perspectivă corectă şi potrivită. în consecinţă, atunci când dau peste o afirmaţie, făcută de una dintre părţi, care este un afront la adresa percepţiilor lor logice, instinctiv vor căuta să pună la îndoială, să confrunte şi să conteste.

Mediatorii cu instruire în psihoterapie, pe de altă parte, vor recunoaşte şi vor saluta accastă demonstraţie a Lordului Stretchcr cu privire la perspectiva sa asupra lumii şi vor fi dornici să o exploreze mai departe. Câteva exemple de răspunsuri posibile date de un mediator atent unei astfel de demonstraţii:

Cum credeţi că ar fi trebuit să decidă Camera Lorzilor în acel caz? Care aspect al acestui caz crcdeţi că va demonstra cel mai bine judecătorului că decizia Camerei Lorzilor a fost greşită?

Cum vedeţi responsabilităţile dvs. în calitate de vecin?

Care credeţi că sunt îndatoririle dvs. pentru a preveni daunele cauzate proprietăţii vecinului?

Cum credeţi că vede Big Redface lucrurile, ca persoană căruia vecinul i-a pricinuit o avarie a proprietăţii sale?
Asta l-ar putea obliga pe Lordul Stretcher să-şi exprime justificarea pentru poziţia sa extremă, şi astfel, îi poate permite să audă, din propria lui gură, ambiguitatea poziţiei sale. Dacă se poate ajunge până într-acolo încât Lordul Stretcher este convins să vadă problema din perspectiva vecinului, s-a stabilit o adevărată fundaţie pentru un acord viitor. Probabil că nu s-ar fi obţinut acelaşi lucru confruntându-1 pe Lordul Stretcher cu absurditatea propunerilor sale, ci probabil l-ar fi înrădăcinat şi mai tare în încăpăţânarea sa.

Empatia şi simpatia

Până la faza în care participanţii abordează studiul de caz Highlands vs. Stretcher, li s-a transmis insistent că „empatia” este un element semnificativ şi vital în arsenalul unui mediator. Dar a face diferenţa dintre aceasta şi simpatie nu este lipsit de complicaţii. Următorul exemplu din cazul Lordului Stretcher poate ilustra câteva dintre problemele întâlnite. Lordul Stretcher îi spune mediatorului în sesiunea separată despre efectele pe care disputa le are asupra lui:

A fost îngrozitor. Reputaţia mea s-a scufundat enorm. Nu pot să

merg la cârciumă fară ca oamenii să nu se dea la o parte. Trec pe partea cealaltă a drumului când mă văd. Un copil din sat m-a şi scuipat...

O reacţie de simpatie din partea mediatorului ar fi să spună ceva de genul: „Lord Stretcher, cât de îngrozitor — acesta este un comportament infam, mai ales din partea copiilor, cred că v-a făcut să vă simţiţi îngrozitor”.

Mediatorul instruit va evita un astfel de răspuns şi va încerca să utilizeze un mesaj mai empatic, cum ar fi: „Lord Stretcher, îmi pot închipui cât de extrem de supărător a fost pentru dvs.”.

Arătând că a auzit, a admis şi a înţeles situaţia Lordului Stretcher, mediatorul îşi poate menţine încrederea şi poate continua construirea unei relaţii. In acelaşi timp, va rămâne suficient de independent pentru a fi capabil să mişte procesul către o soluţie. Pericolul de a arăta simpatie este acela că Lordul Stretcher va crede că mediatorul a fost atras de partea lui, convins să fie de acord cu poziţia sa, în pofida cazului dlui Redface. Rezultatul poate fi dezastruos:
De ce încercaţi să mă faceţi să văd problema din punctul de vedere

al lui Redface? în ultima sesiune privată, aţi fost de acord cu mine

că situaţia a fost îngrozitoare — am crezut că sunteţi de partea mea!

Vor exista şi ocazii în care Lordul Stretcher sau dl. Redface vor căuta simpatic dircct:

Ce era să fac?

Ce pot face acum?

Vă puteţi imagina cum a fost pentru mine?

Nu vedeţi ce teribilă este situaţia asta pentru mine?

în astfel de circumstanţe, abilităţile mediatorului vor fi testate la limită, iar tentaţia de a „lăsa totul baltă” va fi puternică, dar trebuie să i sc opună cu oricc preţ. Riscul de a fi perceput ca uneltind sau a fi în tabăra vreuneia dintre părţi în detrimentul celeilalte — indiferent la cine apare această percepţie — poate fi fatal pentru succesul procesului de mediere.

Pe de altă parte, anumite expresii de empatie pot fi şi ele folosite nepotrivit. Să luăm exemplul unei dispute privind o neglijenţă medicală, în care reclamantul a rămas complet paralizat. într-o astfel de situaţie, răspunsul mediatorului de genul: „Pot înţelege cum vă simţiţi!” va întâlni, nu fară dreptate, o replică de genul: „Bineînţeles ca nu puteţi înţelege cum mă simt - nimeni nu poate înţelege cum mă simt şi prin ce trec!” Ca în orice alt caz, mediatorul trebuie să angajeze echilibru şi discreţie.

Identificarea temelor

în cazul Lordului Stretcher, tema care iese la suprafaţă cel mai frecvent este „reputaţia”. Astfel, participanţii la rol vor facc afirmaţii în diferite faze ale sesiunii separate, posibil fară a fi conştienţi că aceştia repetă o temă:

Sunt foarte cunoscut şi respectat în zonă, ştiţi asta...

Această problemă m-a făcut să devin bătaia de joc a satului...
Suntem proprietari de terenuri aici de secole, iar acum numele nostru este târât în noroi...

Eram privit şi respectat ca fiind un binefăcător în cadrul comunităţii...

Un mediator abil va recunoaşte imediat că există o temă care se tot repetă aici, care dezvăluie că reputaţia Lordului Stretcher este una dintre principalele sale griji. Un mod eficient şi potrivit de a trata acest aspect poate fi, de exemplu, următorul:

Ce aud de la dvs. este faptul că poziţia în comunitate reprezintă un factor foarte important...

sau

Pot înţelege că mereu aţi fost respectat în această comunitate şi astfel reputaţia înseamnă foarte mult pentru dvs....

şi apoi poate

Şi cum ar fi reputaţia dvs. afectată dacă nu am ajunge la un acord?

Recunoscând o temă care tot reapare, mediatorul se poate asigura că Lordul Stretcher se simte auzit pe o problemă care poate fi de o importanţă fundamentală pentru el. Asta va permite mediatorului să lucreze cu Lordul Stretcher într-un mod mai productiv.

Lucrul cu avocaţii, experţii şi alţii

în cele din urmă, în acest studiu de caz, Lordul Stretcher are un avocat prezent. Mediatorul în formare se confruntă astfel cu problema aportului avocatului ca factor suplimentar în procesul de mediere.

în mod curios, atunci când joacă partea avocatului, participanţii, fără excepţie, adoptă rolul unei persoane dificile, turbulente, ameste-cându-se tot timpul şi obstrucţionând procesul:

Un moment, Lord Stretcher, nu cred că putem merge până acolo... Pot să vorbesc ceva cu clientul meu înainte să părăsim această problemă...
Nu cred că este o întrebare cinstită pentru clientul meu...

Aţi propus asta şi lui Redface, pentru că eu cred că ar trebui...

Nu suntem pregătiţi să admitem vreo responsabilitate în această fază...

Nu cred că ar trebui să răspundeţi la asta, Lord Stretcher...

Aceasta nu este experienţa generală a părţilor dintr-o mediere reală. Avocaţii sunt de obicei la fel de nerăbdători ca şi clienţii lor să ajungă la un acord. Adesea, au un interes comun cu privire la un rezultat de succes. Probabil că au trebuit să-şi convingă clientul să participe, aşadar rezultatul — succes sau eşec — se va reflecta într-o mare măsură asupra lor. Dar merită notat că percepţia participanţilor legată de avocaţi, pe care îi aseamănă unor „rottweileri” — agresivi, tenaci, intransigenţi şi inflexibili - e posibil să reflecte poziţia justiţiabililor, potenţialilor justiţiabili şi publicului larg în general.

Dar dacă avocatul — sau expertul, partenerul ori prietenul care a venit pentru susţinere - este şi el agresiv, tenace, intransigent şi inflexibil, şi adoptă o abordare de obstrucţie a medierii? Dacă avocatul dlui Rcdfacc l-a sfătuit pe acesta că au un caz „beton”, orice compromis din partea dlui Redface în mediere poate fi văzut ca un „vot de neîncredere” acordat avocatului. Sau expertul care a insistat că opinia sa, diagnosticul sau pronosticul, evaluarea sau analiza în cazul Lordului Stretcher este complet de încredere şi corectă. în aceeaşi măsură, orice conciliere sau cedare de teren va fi văzută ca o expresie de îndoială în el ca expert. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu partenerii sau rudele, care speră să obţină beneficii financiare în urma medierii şi, în consecinţă, pot îndemna partea să nu cedeze sau să nu accepte mai puţin decât maximul posibil.

Cum tratează mediatorul astfel de părţi în cadrul medierii?

„Obiectivul de primă importanţă” trebuie să fie întotdeauna acela de a câştiga încredere şi de a construi o relaţie — cu fiecare persoană de la masă în parte. Mediatorul nu trebuie să permită trasarea unei distanţe între el şi oricare dintre părţi. Avocatul, expertul şi ruda trebuie toţi aduşi pe aceeaşi linie şi în alianţa care se speră a fi creată.

Dacă acest lucru nu poate fi obţinutîn timpul sesiunilor separate sau a întâlnirilor comune, mediatorul se poate simţi obligat să ia în considerare separarea părţii de avocat, expert sau rudă. Nu există reguli stricte privind această acţiune şi fiecare ocazie în parte va necesita o decizie personală din partea mediatorului. E posibil să fie realizată numai dacă mediatorul şi-a format o impresie clară că prezenţa celeilalte persoane nu determină progresul către un acord, sau într-un anumit fel împiedică stabilirea unui mediu propice pentru compromis. Nu în ultimul rând, trebuie întotdeauna să se facă cu grijă şi consideraţie, astfel încât înţelegerea şi încrederea dintre avocat sau expert şi mediator nu sunt supuse riscului. Mediatorul trebuie să fie întotdeauna receptiv la posibilitatea ca justiţiabilii să se simtă „despuiaţi” în lipsa avocatului lor sau că avocatul, expertul sau ruda va fi jignită de orice impresie de excludere.

Mediatorul va trebui să se gândească la o formulă de cuvinte în astfel de circumstanţe, posibil ceva de genul:

Aşa cum este folositor să întâlnesc ambele părţi separat, mi-ar fi de asemenea de ajutor să vă întâlnesc si pe dvs. (avocatul, etc....) tot separat.

Simt că dacă aş putea să obţin separat părerile fiecăruia dintre dvs. legate de acest aspect separat, aş avea o imagine mai completă şi mai clară a problemelor...

Poate că o scurtă întâlnire separată v-ar putea ajuta pe fiecare dintre dvs. să vorbiţi cinstit şi deschis, astfel încât problema să fie dusă mai departe, mai rapid...

As sugera să vorbesc cu fiecare dintre dvs. individual, pur şi simplu ca parte a procesului de mediere normal...

Unii mediatori preferă să aşeze fundaţia unui astfel de demers chiar de la început, în declaraţia introductivă, tuturor părţilor din sesiunea comună, de exemplu:

S-ar putea să vreau să vă întâlnesc pe fiecare dintre dvs. individual, în sesiuni private separate, în cursul medierii. Acest lucru ar fi perfect normal şi este abordarea mea obişnuită în astfel de probleme, aşa că nimeni nu trebuie să se simtă neliniştit.

Oricare ar fi situaţia, problema părţii „dificile”, încăpăţânate, rigide şi stânjenitoare la mediere trebuie să fie luată în considerare de către mediator şi nu ar trebui să fie „măturată sub covor”. 

(Bibliografie:"Medierea - O perspectivă psihologică asupra soluționării conflictelor", 2012, fmmm.ro)


Păreri despre Highlands vs. Stretcher - Cazul rezervorului prăbuşit şi al minei de cărbuni inundate

Ați colaborat cu acest mediator? Scrieți-vă părerea.