Tabloul Mediatorilor

Alba (109)
Arad (118)
Argeş (160)
Bacău (164)
Bihor (239)
Bistriţa-Năsăud (40)
Botoşani (81)
Brăila (89)
Braşov (238)
Bucureşti (1293)
Buzău (121)
Călăraşi (40)
Caraş-Severin (63)
Cluj (273)
Constanţa (292)
Covasna (19)
Dâmboviţa (113)
Dolj (200)
Galaţi (205)
Giurgiu (57)
Gorj (56)
Harghita (30)
Hunedoara (122)
Ialomiţa (59)
Iaşi (305)
Ilfov (96)
Maramureş (96)
Mehedinţi (71)
Mureş (115)
Neamţ (121)
Olt (72)
Prahova (197)
Sălaj (28)
Satu-Mare (57)
Sibiu (159)
Suceava (118)
Teleorman (65)
Timiş (364)
Tulcea (63)
Vâlcea (115)
Vaslui (73)
Vrancea (94)

Ultimii mediatori pe site

Mediatorul autorizat Rădulescu Dragoş-Marian are sediul biroului de mediator în Bucure...Detalii: Mediator Rădulescu Dragoş-Marian
Mediatorul autorizat Naicu Valentin are sediul biroului de mediator în Str. Brazda lui N...Detalii: Mediator Naicu Valentin
Mediatorul autorizat Olei Darius-Mihail are sediul biroului de mediator în Str. Aleea Su...Detalii: Mediator Olei Darius-Mihail
Mediatorul autorizat Pleşea Vasile are sediul biroului de mediator în Str. Oteşani, nr.12,...Detalii: Mediator Pleşea Vasile
Mediatorul autorizat Martin Vasile-Emil are sediul biroului de mediator în str. Iuliu Ma...Detalii: Mediator Martin Vasile-Emil

Despre mediere

[ 1 ]Păreri
0

Articolul răspunde la câteva întrebări frecvente despre mediere, respectiv: Ce este medierea? Cum se desfăşoară procedura de mediere ? Care sunt avantajele medierii?

Ce este medierea?

Medierea este un concept relativ nou pentru România și reprezintă  un model viabil de soluţionare a conflictelor preluat din legislaţia altor state cu experienţa incontestabilă în domeniu.

Din acest motiv, înţelegerea rolului medierii şi cunoaşterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare prin aplicarea medierii pe scară largă.

Medierea nu se adresează unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispoziţia oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Nu este o soluţie miraculoasă de împăcare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict.

bataie cu persoane care intervin sa desparta partile in conflict

Medierea nu este o procedură greoaie sau inaccesibilă justiţiabilului sau potenţialului justiţiabil, nu este împovărătoare financiar, nu abuzează de timpul alocat şi oferă satisfacţii concrete părţilor implicate, cu atât mai mult cu cât soluţia le aparţine în integralitate.

Medierea reprezintă starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanţa de judecată trebuie privită ca pe o opţiune extremă şi nu ca pe o primă soluţie.

Medierea se poate transforma într-o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate părţile implicate au doar de câştigat.

Prima definiţie a termenului de mediere în sensul de „intervenţie umană între două persoane” a fost dată de Dicţionarul Universal francez de la 1690 şi ulterior Dicţionarul Enciclopedic Francez de la 1694.

Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul „mediare” şi se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o acţiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei înţelegeri între două sau mai multe părţi adverse, intervenţia în calitate de intermediar pentru a înlesni, acţiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.

Societatea umană a încercat de-a lungul să creeze metode inovative de soluţionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urmă şi-au dovedit limitele. în acest context, a luat naştere medierea, în mod firesc, ca o reacţie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosită din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii şi romanii a evoluat împreună cu societatea perfecţionându-se continuu.

într-o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate.

Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea identificării unei soluţii.

Mediatorul, exercitându-și rolul de facilitator al discuţiilor, aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Medierea şi profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pomindu-se de la ideea că medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă injustiţie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005-2007. Prin adoptarea legii s-a urmărit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându-se creşterea calităţii actului de justiţie prin satisfacerea intereselor părţilor.

Medierea este un proces elaborat în care părţile aflate în conflict au ocazia să-şi exprime dorinţele, nevoile, aspiraţiile, aşteptările şi interesele, ajutând totodată la reflecţia individului şi a grupului, în scopul luării deciziei cele mai satisfăcătoare pentru ele însele.

Răspunsul la întrebarea „Ce este medierea?” se regăsește chiar în articolul 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din România care prevede că:

„(1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, având liberul consimţământ al părţilor.

(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.”

Legislația Moldovei definește medierea la art.2 alin. 1 din Legea 134/2007 cu privire la mediere astfel:

„Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane”. Articolul 2 din cadrul aceleiaşi legi precizează şi condiţiile în care aceasta se realizează: „Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile”.

Din aceste definiții se desprind următoarele caracteristici ale medierii:

  • este o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor;
  • este o procedură voluntară şi confidenţială (benevolă);
  • implică intervenţia unei terţe persoane neutre, imparţiale şi fără putere de decizie — mediatorul, dar care este apta sa faciliteze negocierea dintre părţi,
  • mediatorul facilitează comunicarea între părţi, generarea de opţiuni în scopul rezolvării conflictului;
  • mediatorul ajută părţile să găsească o soluţie reciproc acceptată.
  • soluţia aparţine părţilor

Ţinând cont de toate aceste caracteristici putem defini medierea ca fiind o procedură voluntară şi o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor, cu ajutorul unei terţe persoane, neutre şi imparţiale, fără putere de decizie - mediatorul, care este calificată să asiste părţile să negocieze, facilitând comunicarea dintre ele şi ajutându-le să ajungă la o înţelegere unanim acceptată, eficientă şi durabilă, în condiţii de confidenţialitate.

Termenul de mediere îl regăsim inclusiv în Constituţia României din 2003 în cadrul art.  80 alin. 2:

"Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate."

Medierea împuterniceşte părţile implicate de a decide singure cum conflictul trebuie să fie soluţionat. Soluţionarea conflictelor prin intermediul medierii aduce schimbări pozitive în dezvoltarea personală precum şi în comunicarea şi înţelegerea reciprocă a persoanelor participante la conflict Aceasta conduce la schimbarea şi întărirea bunelor relaţii dintre oameni în general, atâta timp cât medierea are ca scop şi educarea societăţii ca întreg.

Medierea oferă altceva decât instanţa de judecată şi anume conferă puterea părţilor de a-şi soluţiona ele însele neînţelegerile existente şi de a preîntâmpina apariţia altor neînţelegeri.

Procedura de mediere. Cum se desfăşoară medierea?

bataie rugby, persoane care despart jucatoriiPentru a apela la mediere este necesară cunoaşterea procedurii în sine de către părţi. Explicarea principiile medierii, efectelor acesteia şi a regulile aplicabile îi revine mediatorului.

Anterior semnării contratului de mediere, mediatorul va explica, în termeni clari, drepturile pe care părţile implicate într-un conflict le au în timpul medierii, va explica acestora rolul său de facilitator în cadrul acestei proceduri voluntare, le va prezenta procedura desfăşurării şedinţei de mediere, avantajele medierii şi costurile pe care le implică.

De obicei, medierea are loc la sediul biroului mediatorului. Medierea poate avea loc doar după semnarea contractului de mediere intre mediator şi părţile care urmează a fi mediate. După semnarea contractului, se va stabili, prin acordul părţilor, data şi ora începerii şedinţei de mediere, iar mediatorul va stabili locul desfăşurării medierii.

Obligaţia mediatorului este una de diligenta şi nu una de rezultat. Onorariul mediatorului se suporta în cote egale de către părţi dacă acestea nu convin altfel.

Spaţiul în care are loc medierea trebuie sa fie apt pentru mediere (liniştit, primitor, intim, neutru). Mobilierul trebuie să fie adecvat, obligatorie fiind prezenta unei mese şi un număr suficient de scaune.

Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.

Şedinţa de mediere se desfăşoară într-o sesiune comună iar dacă mediatorul consideră că este cazul pot avea loc una sau mai multe sesiuni separate cu părţile. De asemenea, pot avea loc una sau mai multe şedinţe de mediere, în funcţie de complexitatea conflictului.

Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord. în cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.

Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele care le însoţesc, precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.

Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere. Mediatorul are dreptul să se abţină şi să închidă procedura de mediere. în această situaţie mediatorul este obligat să restituie onorariul proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.

în cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.

Procedura de mediere se închide, după caz:

- prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;

- prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;

- prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

înţelegerea la care au ajuns părţile poate sa fie una totala sau una parţială.

Părţile pot încheia un acord parţial, care va statua acele dispoziţii cu privire la care părţile au ajuns la o înţelegere. Ulterior, oricare dintre părţi se poate adresa instanţei judecătoreşti competente sau unei instanţe arbitrale pentru soluţionarea laturii conflictuale asupra căreia părţile nu s-au înţeles.

La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute în lege, mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice. înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.

înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată.

Procedura medierii se desfășoară în nouă etape:

1. aranjamentele preliminare;

2. deschiderea şi structurarea sesiunii de mediere;

3. facilitarea schimbului de informaţii;

4. identificarea şi clarificarea problemelor /subiectelor;

5. generarea opţiunilor

6. negocierea

7. încheierea acordului

8. monitorizarea implementării acordului

9. închiderea procedurii de mediere

Detaliem, mai jos, aceste etape ale medierii astfel cum sunt descrise de Christopher W. More în cartea sa „The Mediation Process, Practicai Strategies for Resolving Conflict”.

Etapa 1.Aranjamentele preliminare

Aceasta prima faza se numeşte şi pregătirea pentru de mediere fiind caracterizata prin:

- culegerea unor minime informaţii atât despre părţile aflate în conflict cat şi despre conflictul în sine

- verificarea autorităţii şi intenţiei părţilor de a semna acordul final, mediatorul trebuind să se asigure în concret că părţile au capacitatea de a încheia o înţelegere (capacitatea de a putea dispune) fie ele în mod direct fie prin persoanele pe care acestea le mandatează.

- informarea părţilor asupra procedurii de mediere

- informarea părţilor asupra drepturilor acestora.

înaintea începerii şedinţei de mediere, mediatorul are obligaţia

legală şi profesională de a informa părţile care vor fi supuse procesului de mediere care le sunt drepturile lor în mediere şi cum le vor fi respectate aceste drepturi. In mediere sunt respectate toate drepturile şi libertăţile care simt consfinţite de lege.

- explicarea rolului mediatorului.

Trebuie explicat în concret care este rolul mediatorului în mediere şi care sunt tehnicile pe care mediatorul le aplica în mediere fiind necesara şi explicitarea principiilor care guvernează medierea.

- mediatorul trebuie să stabilească cadrul pentru desfăşurarea medierii, stabilind data, ora şi locul unde se va desfăşura medierea. Important este să se stabilească şi limba în care se desfăşoară medierea, dacă situaţia o impune.

- pregătirea şi încheierea contractului de mediere
Mediatorul are la dispoziţie un contract general în care sunt stipulate atât drepturile cat şi obligaţiile fiecăruia, atât ale mediatorului cât şi ale părţilor aflate în conflict. în situaţia în care părţile doresc, în contractul de mediere se pot insera clauze suplimentare cu privire la garanţii, confidenţialitate, etc.

în această fază mediatorul urmăreşte să stabilească o legătură relaţională cu părţile ce vor fi mediate. Toate aceste aranjamente preliminarii ajută mediatorul la selectarea unei strategii optime privind desfăşurarea medierii. Mediatorul poate consilia părţile pentru dobândirea de cunoştinţe despre diferite modalităţi de management şi rezolvare a conflictului, prezentând detaliat diferite abordări în materia rezolvării conflictului. Mediatorul acordă asistenţa părţilor cu privire la medierea ce urmează să o programeze şi coordonează părţile în această alegere.

Etapa 2. Deschiderea şi structurarea sesiunii de mediere

Acesta faza a medierii corespunde începerii efective a sesiunii de mediere. Meditorul încă de la început stabileşte un ton de discuţii deschis şi pozitiv care are rolul de a relaxa părţile şi de crea o atmosferă deschisă, propice medierii.

Se stabilesc reguli de bază şi de comportament. Mediatorul cere părţilor să aibă pe parcursul medierii un comportament adecvat, să aibă o atitudine de înţelegere, de cooperare atât între ele cât şi faţă de mediator şi să evite orice atitudine care ar putea să afecteze şi să compromită rezultatul medierii. Părţile trebuie să înţeleagă că au ales de comun acord procedurile însă sunt şi reguli care trebuiesc respectate în vederea realizării scopului comun: stingerea conflictului prin procedura medierii.

Mediatorul ajută părţile aflate în conflict să treacă peste starea emoţională, conducându-le spre obiectivitate. Acesta delimitează zonele şi aspectele conflictuale de discutat. Pe tot parcursul şedinţei de mediere, mediatorul are grijă să separe anumite aspecte ale conflictului canalizând discuţiile numai pe zonele comune şi de interes ale părţilor. De asemenea, ajută părţilor în explorarea problemelor pentru a identifica şi înlătura toate obstacolele care stau în calea comunicării, pregătindu-le pentru negociere.

în tot acest timp mediatorul încearcă să identifice strategiile şi acţiunile care pot să apropie părţile de o înţelegere unanim acceptată. Mediatorul identifică acţiunile cu caracter particular care se pot aplica situaţiilor specifice naturii conflictului ce urmează a fi mediat.

Pentru a restabili încrederea părţilor şi pentru a induce starea de cooperare dintre părţile mediate, mediatorul trebuie să le pregătească la nivel psihologic pentru participarea la negocieri. Mediatorul va încerca să controleze emoţiile prea puternice ale părţilor de natură să le afecteze cooperarea, va verifica în mod amănunţit percepţiile acestora şi va minimaliza efectele opiniilor preconcepute.

Mediatorul va încuraja recunoaşterea reciproca a legitimităţii cererilor fiecărei părţi şi a tuturor aspectelor conflictuale. Acesta va reface comunicarea dintre părţi redeschizând canalele comunicaţionale.

Etapa 3. Facilitarea schimbului de informaţii

în mod constant, pe toată durata sesiunii de mediere, mediatorul trebuie să faciliteze schimbul de informaţii prin culegerea şi analizarea informaţiilor importante despre părţi sau a informaţiilor pe care părţile le consideră importante. în acest sens mediatorul stabileşte totodată care este motivaţia dată de părţi importanţei informaţiei, identifică dinamica şi substanţa conflictului, verifică acurateţa informaţiilor pe care părţile le furnizează în timpul medierii şi minimizează impactul informaţiilor incorecte date de părţi şi care pot îngreuna procesul de mediere.
Etapa 4. Identificarea şi clarificarea problemelor / subiectelor

în această fază se trece la identificarea aspectelor conflictuale şi la stabilirea unui mod de lucru prin identificarea aspectelor de interes propriu şi comun pentru părţi, obţinându-se acordul acestora pentru a discuta aceste chestiuni.

în această fază se determina modul de lucru, folosindu-se diverse tehnici de mediere, inclusiv tehnica sesiunilor separate, tehnici ce au ca scop descoperirea intereselor ascunse ale părţilor, identificarea şi individualizarea intereselor/nevoile părţilor, precum şi o ierarhizare a acestora. Se are în vedere şi construirea unei relaţii reciproce de cointeres privind nevoile proprii şi comune părţilor.

Etapa 5. Generarea opţiunilor

Generarea opţiunilor pentru ajungerea la înţelegere, este rezultatul muncii mediatorului, care pana la acest moment a construit un climat de încredere şi cooperare, a facilitat schimbul de informaţii şi a identificat interesele şi nevoile imediate şi pe termen lung ale părţilor.

Pentru a reuşi acest lucru mediatorul trebuie să scadă implicarea părţilor la nivel de poziţii, făcându-le să conştientizeze că nu este în interesul lor să menţină această situaţie şi că singura atitudine constructivă este cea de cooperare.

în această fază este necesară conştientizarea părţilor că dispun de opţiuni multiple, extrem de variate, şi că au posibilitatea să aleagă în concordanţă cu interesele şi nevoile lor.

Generarea opţiunilor prin negocieri trebuie să aibă la bază interesele părţilor aflate în conflict.

Generarea de opţiuni, este un proces decizional controlat de către părţi, sprijinite de mediator. Mediatorul nu poate decide în numele său sau al părţilor dacă opţiunile generate le reprezintă sau nu interesele.

Etapa 6. Negocierea

Mediatorul, deschide negocierile dintre părţi prin evaluarea opţiunilor pentru ajungerea la înţelegere trecând în revistă interesele părţilor. Acesta ajută părţile să îşi aprecieze interesele proprii sau comune şi să identifice opţiunile care pot fi generate.

Mediatorul face aprecieri asupra costurilor şi beneficiilor opţiunilor disponibile, enumerând avantajele sau dezavantajele, cu privire la opţiunile declarate ale părţilor. Folosind tehnici de negociere adecvate şi adaptate situaţiei, mediatorul conduce părţile spre negocierea finală prin mişcarea consecventă a poziţiilor părţilor spre înţelegere.

Etapa 7. încheierea acordului

Dacă după faza negocierii părţile au ajuns la un rezultat unanim acceptat şi care să le satisfacă interesele, mediatorul poate trece la încheierea acordului de mediere.

Mediatorul trebuie să identifice paşii necesari încheierii acordului de mediere în sensul că trebuie să se asigure că soluţia corespunde atât opţiunilor cât şi intereselor părţilor. în această fază mediatorul verifica în mod amănunţit fiecare detaliu al acordului de mediere cu privire la care părţile trebuie să-şi dea consimţământul punctual.

După exprimarea acordului părţilor că înţelegerea la care s-a ajuns corespunde întrutotul voinţei lor liber exprimate, se trece la încheierea în scris a înţelegerii şi la stabilirea metodelor de autentificare a acesteia.

Etapa 8. Monitorizarea implementării acordului

Părţile de comun acord cu mediatorul pot stabili o procedură de evaluare şi monitorizare a acordului de mediere. Această monitorizare are drept unic scop respectarea acordului de mediere de către fiecare parte semnatară a acestuia.

Mediatorul trebuie să ia in considerare opt factori importanţi pentru succesul implementării acordului:

1. O înţelegere consensuală asupra criteriului folosit să măsoare conformitatea acordului realizat cu succes.

2. Paşii generali şi specifici ceruţi pentru implementarea deciziei.

3. Identificarea oamenilor ce au puterea să efectueze schimbările necesare

4. Găsirea unei structuri organizatorice care să implementeze înţelegerea.

5. Prevederi în termenii acordului care se vor adapta schimbărilor viitoare în eventualele dispute şi comportamentul părţilor.

6. Prevederi pentru a controla problemele apărute neintenţionat după înţelegere sau în timpul implementării.

7. Metode de monitorizare a conformităţii implementării cu acordul şi identificarea celui ce face monitorizarea.

8. Determinarea rolului monitorului.

Etapa 9. închiderea procedurii de mediere

Procedura medierii are ca scop căutarea unor soluţii de comun acord pentru stingerea conflictului dedus medierii de către părţile implicate în el.

Odată ce părţile au ajuns la o înţelegere reciproc avantajoasă se încheie un acord. Acest acord este modalitatea prin care se finalizează procedura de mediere.

Procedura medierii se închide în unul din următoarele cazuri:

- a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;

- b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;

- c) prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;
- d) când părţile au încheiat numai o înţelegere parţială.

Dacă medierea a eşuat, părţile au denunţat contractul de mediere sau medierea s-a finalizat numai cu o înţelegere parţială, nimic nu împiedica părţile să apeleze la o altă formă de rezolvare a conflictelor prin orice metodă prevăzută de ADR.

In toate cazurile prevăzute mai sus, mediatorul va întocmi un proces-verbal în care va fi trecută manifestarea de voinţă a părţilor cu privire la rezultatul medierii. Procesul-verbal va fi semnat de toate părţile implicate în mediere, inclusiv de mediator şi va întocmi în cel puţin atâtea exemplare originale câte părţi semnatare sunt.

De menţionat este faptul că în mediere primează nevoile şi interesele părţilor şi nu drepturile lor legale.

Cum se ajunge la mediere?

Medierea în România a devenit, prin ultimele modificări legislative, o procedură parțial obligatorie. Astfel, conform art. 2 din Legea medierii:

Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.

Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, mediatorul întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.

Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în cazul în care reclamantul nu-și îndeplinește obligaţi de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile din următoarele materii (definite la art. 60 din lege):

  • în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
  • în materia dreptului familiei,  pentru neînţelegerile dintre soţi privitoare la continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
  • în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
  • în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
  • în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
  • în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Aceleași prevederi legale sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.

Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

Principiile care se aplică medierii sunt şi pot fi traduse în drepturi după cum urmează:

- dreptul participării voluntare la procesul de mediere
- dreptul autodeterminării

- dreptul la demnitate şi de a nu fi discriminat (Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.)

- dreptul de a beneficia de un tratament neutru şi echitabil şi imparţial din partea mediatorului, etc.

- dreptul de a fi informate cu privire la procesul de mediere, la efectele medierii, la efectele semnării unui acord de împăcare

- dreptul de a renunţa la mediator

- dreptul de a se retrage oricând din procesul de mediere.

- dreptul de a semna acordul de mediere sau de a refuza semnarea acestuia dacă soluţia la care s-a ajuns nu-i satisface pe deplin interesul.

De asemenea părţile au dreptul de a fi asistate de un avocat în timpul medierii sau de către orice alte terţe persoane pe care acestea le consideră oportune ca şi prezenta.

Părţile au dreptul de a mandata terţe persoane inclusiv un avocat pentru le reprezenta interesele în cadrul medierii şi a negocia în numele şi pe seama lor o înţelegere.

Avantajele medierii

Medierea este mai puţin stresantă şi costisitoare decât abordarea căii litigioase, cale tradiţională de soluţionare a conflictelor în societatea românească. Bazându-se pe principiul "câștig-câștig" ("win-win"), medierea nu transformă niciuna dintre părţi în învins sau învingător, toţi cei implicaţi având doar de câştigat din mediere.

Medierea în special şi ADR-ul în general (Alternative Dispute Resolution), oferă justiţiabilului posibilitatea de a renunţa la alternativa judecăţii, acesta alegând benevol modalitatea mult mai rapidă şi mai elegantă de a-şi rezolva problema, lucru ce duce firesc la degrevarea instanţelor de cauze şi la îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie. Medierea sau oricare altă formă alternativă de soluţionare, sunt răspunsuri necesare la problemele societăţii modeme. Cei care au apelat odată la metodele ADR, într-un procent covârşitor, sunt dispuşi să mai apeleze şi în viitor. Pornind de la aceste certitudini putem spera ca ADR-ul romanesc (in principal medierea) va fi un proiect încununat de succes. Aşa cum este peste tot în lume

într-o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate. Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie. Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Caracteristicile economice şi sociale din România nu sunt total diferite faţă de modelele din restul ţărilor europene. Ca şi în celelalte ţări comunitare, necesitatea îndreptării atenţiei spre metodele alternative de soluţionare a diferendelor este efectul dorinţei de a renunţa la clasicul interminabil şi costisitor proces în faţa unei instanţe de judecată. Astfel, Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, aduce în prim plan competenţa unui mediator de a facilita rezolvarea conflictelor din domeniul civil, penal, comercial, dreptul familiei, protecţiei consumatorului, observându-se tendinţa legislatorului de a nu limita posibilitatea persoanelor de a recurge la diferite instrumente de comunicare pentru rezolvarea unui conflict. De asemenea, pot face obiectul unei medieri şi conflictele izbucnite în şcoli, între profesori şi elevi sau între profesori şi părinţi, între organizaţii şi societăţi, între angajaţi şi angajatori, sau între angajaţii de la diferite niveluri ierarhice, în trafic şi în orice alte locuri publice.

în domeniul familial, Parlamentul Europei recomandă medierea pentru că prezintă avantajul promovării modurilor de reglementare amiabilă şi reduce costurilor financiare şi sociale ale separării sau divorţului, atât pentru familii, cat şi pentru stat şi societate. Scopul medierii, uneori propusă chiar de către instanţele de judecată, este de a se ajunge la o concluzie convenabilă pentru ambele părţi, fără a se pune în discuţie vina sau responsabilitatea. Acordul obţinut trebuie să contribuie la o atmosferă paşnică şi o ameliorare durabilă a relaţiilor între parteneri. Medierea familială este un dialog prin care cuplurile încearcă să schiţeze împreună un plan în ceea ce priveşte viitorul lor şi al copiilor. Deşi nu are caracteristicile unor consultaţii terapeutice sau juridice, se doreşte o restabilire a comunicării eficiente între părţi, prin care acestea aleg să-şi înfrunte şi să-şi clarifice neînţelegerile. Egalitatea sexelor trebuie să fie garantată în medierea familială la fel ca şi în sistemele de justiţie familială.

în domeniul penal, Consiliul Europei recunoaşte interesul legitim al victimelor de a avea un cuvânt de spus în rezolvarea consecinţelor victimizării lor, de a comunica cu infractorul şi de a obţine scuze şi compensaţii. De asemenea recunoaşte necesitatea de a promova participarea personală activă a victimei, a infractorului şi a altor persoane care pot fi afectate precum şi necesitatea implicării comunităţii în procedurile penale. Din perspectiva justiţiei restaurative, îndeplinirea actului de justiţie nu trebuie să se limiteze la stabilirea vinovăţiei şi impunerea unei pedepse, ci trebuie privită ca o restaurare emoţională, relaţională şi materială a triadei victimă - infractor - comunitate. Apărând ca o componentă a procesului penal, medierea se poate transforma într-o alternativă a acestuia. în situaţia în care, potrivit legii, împăcarea părţilor sau retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, medierea poate fi aleasă ca mijloc de găsire a unei soluţii convenabilă ambelor părţi. Prin împăcarea părţilor sau retragerea plângerii prealabile, partea vătămată renunţă la dreptul legal de a se adresa organelor de cercetare penală sau instanţei de judecată, dar îi revine şi un rol mult mai activ comparativ cu procedura în faţa instanţelor. Pe de altă parte, implicaţiile juridice sunt deosebit de importante datorită faptului că prin încheierea acordului de împăcare în cazul infracţiunilor uşoare se încetează urmărirea penală şi infracţiunea comisă nu mai figurează ca antecedent penal. Prin dialogul dintre victimă şi infractor, prin intermediul unei terţe persoane, care are rolul de a asista părţile în încercarea lor de a se împăca, se doreşte repararea daunele morale sau materiale. Rezultatele procesului de mediere se pot concretiza în reducerea numărului de persoane deţinute.

în domeniul mediului de afaceri, medierea se poate transforma într-o oportunitate pentru reprezentanţii societăţilor comerciale aceştia putându-şi să-şi clarifice unele clauze în ceea ce priveşte executarea sau rezilierea contractelor. Medierea poate ajuta la soluţionarea conflictelor între angajaţi sau între diferitele compartimente ale societăţii şi chiar la soluţionarea diferendelor apărute între o societate comercială şi clienţii acesteia. Pentru ca părţile să poată recurge la mediere, în orice contract comercial este posibila inserarea unei clauze potrivit căreia, în situaţia apariţiei unor diferende, se va încerca rezolvarea conflictului prin mediere. în domeniul afacerilor avantajele medierii au un caracter şi mai pronunţat, prin prisma faptului că societăţilor le este asigurată confidenţialitatea, conflictele neputându-le afecta imaginea şi fiind astfel diminuate efectele negative asupra afacerii. Mai mult, medierea - ca şi negociere pentru crearea unei situaţii acceptate de diferiţii parteneri de afaceri, poate constitui o premisă a conservării şi întăririi relaţiilor existente.

La nivelul instituţiilor de învăţământ conflictele degenerează în adevărate situaţii de criză. Intenţionând să asigure promovarea relaţiilor de colaborare dintre elevi, profesori şi părinţi, rezultatele procesului de „Peer Mediation” sunt vizibile în gradul ridicat de frecventare a orelor şi în nivelul scăzut al problemelor disciplinare. Pentru elevi reprezintă chiar un exerciţiu de asumare a responsabilităţilor aceştia înţelegând avantajele comunicării bidirecţionale şi învăţând să întrevadă posibile rezolvări. Mai mult, procedeul de mediere înseamnă orientarea lor spre rezolvarea propriilor probleme. Premisa că mediatorii sunt chiar elevii şi nu profesorii permite sistemului de învăţământ să reducă metodele de comunicare pe verticală în care profesorii sunt pe un nivel ierarhic superior. Acest tip de mediere încurajează păstrarea relaţiilor de colegialitate. Pe de altă parte, procedura medierii are avantajul că poate prelua o problemă în fază incipientă, părţile putând evita ajungerea la o criză a relaţiei dintre ele.

Iar acestea nu sunt singurele domenii de aplicabilitate ale medierii. Medierea culturală, de exemplu, este un proces care urmăreşte restabilirea legăturilor între societate şi cultură, între artă şi public, între cultură şi populaţii. Rolul medierii este de crea condiţiile unei întâlniri, ale unui dialog deschis. Medierea culturală reprezintă punerea în scenă a triadei formată din public, operă şi mediator. Pe aceleaşi considerente se desfăşoară şi medierea politică, mai ales în crizele interne, în care dezbaterea parlamentară şi votul reprezintă medierea politică a legii astfel încât legea obţinută să fie cât mai apropiată de toate sistemele doctrinare parlamentare.
Pe lângă implicaţiile juridice pe care le are medierea prin degrevarea instanţelor mult prea solicitate, implicaţiile civile sunt deosebit de importante. în cadrul medierii are loc o implicare efectivă a societăţii civile în procesul de justiţie. Mai mult, medierea este o formă de educaţie socială datorită ideii că oamenii ajung să se înţeleagă direct. Nu se poate nega nici faptul că medierea poate duce la adoptarea unei soluţii inovatoare pentru conflicte ce sunt adesea foarte delicate şi poate conferi rezolvări creative dincolo de competenţa instanţelor.

Medierea dincolo de „economie de stres, timp şi bani”, oferă părţilor direct implicate următoarele beneficii concrete:

Fixarea datei şi a orei la care are loc şedinţa de mediere este stabilită de părţi în funcţie de agenda acestora. în instanţă, termenele de judecată sunt impuse şi nu ţin cont de programul părţilor. Şedinţa de mediere poate fi reprogramată în cazul în care părţile solicită acest lucru. O şedinţă de mediere poate să fie programată la fel de uşor ca orice alt tip de întâlnire (de afaceri sau personală).

Nu există limită de timp pentru şedinţa de mediere; majoritatea medierilor se finalizează după o singură întâlnire, durata medierii putând să oscileze între câteva zeci de minute şi câteva ore. Medierile se pot solda şi cu înţelegeri parţiale situaţie în care este posibilă programarea unei alte şedinţe de mediere la o dată ulterioară.

Părţile, de comun acord, pot alege mediatorul la care să apeleze. Această facilitate nu există în faţa instanţei de judecată. Alegerea mediatorului de către părţi măreşte încrederea acestora în obţinerea rezultatului dorit.

Un prim pas spre soluţionarea conflictului este prezenţa părţilor la mediator. Medierea este facultativa, părţile nu pot fi obligate să participe la mediere. Prezenţa părţilor la mediator denotă dorinţa acestora de a încerca variante alternative de soluţionare a neînţelegerilor.
Sala în care are loc şedinţa de mediere şi sala în care se desfaşoară un proces au puţine lucruri în comun: problemele părţilor nu ajung la cunoştinţa altor persoane întrucât medierea este confidenţială. în sala de judecată domneşte formalismul, trebuiesc respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvântul se ia într-o anumită ordine ş.a.m.d. La mediere focalizarea are loc pe voinţă şi interesul părţilor. La şedinţa de mediere este permisă doar prezenţa părţilor şi a persoanelor agreate de acestea.

în cadrul unui proces, soluţia este impusa părţilor de către un judecător după administrarea probatoriului în cauza. Mediatorul nu poate să impună nimic părţilor, ele având de decis dacă şi în ce condiţii este avantajoasă pentru ele o soluţie amiabilă.

Medierea este mult mai elegantă decât clasicul proces. Tocmai de aceea este atât de uzitată peste tot în lume. Satisfacţiile părţilor în cazul ajungerii la o înţelegere sunt cu atât mai mari cu cât se datorează voinţei şi implicării lor.

Prin mediere se sting conflicte existente dar în acelaşi timp se şi preîntâmpină apariţia unor alte neînţelegeri. La finalul medierii, părţile îşi strâng mâna şi pleacă cu mai puţine probleme decât aveau anterior. Diferenţa principală faţă de clasicul proces este că pe tot parcursul medierii părţile comunică. La finalul unui proces, comunicarea dintre părţi dispare fiind înlocuită de o stare conflictuală şi mai accentuată întrucât spre deosebire de mediere, în instanţă există învinşi şi învingători.

Mediatorul nu judecă părţile şi nu dă verdicte. Menirea lui este să faciliteze dialogul dintre părţi în urma căruia acestea să genereze opţiuni în vederea soluţionării divergenţelor existente.

Apelând la mediere părţile nu renunţă la justiţia clasică. Dacă nu reuşesc să îşi soluţioneze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, la fel cum o aveau şi înainte de a apela la mediere.

Fiind o procedură voluntară, medierea este la latitudinea părţilor direct implicate în conflict. Conform legislaţiei în vigoare referitoare la soluţionarea conflictelor prin mediere, nimeni nu poate fi obligat să recurgă la mediere pentru soluţionarea conflictelor în care este implicat. Definitorii pentru implementarea medierii în sistemul juridic românesc sunt poziţiile referitoare la mediere pe care le vor avea avocaţii părţilor precum şi magistraţii. Aceşti participanţi la actul de justiţie trebuie să cunoască în concret avantajele medierii pentru ei şi justiţiabili.

Medierea fiind o procedură rapidă, puţin costisitoare, informată, elegantă, confidenţială, flexibilă şi nu în ultimul rând cu o rată mare de succes, întruneşte toate premisele pentru a fi îmbrăţişată de către magistraţi şi avocaţi.

Medierea este o noutate pentru justiţiabilul român întrucât a fost puţin mediatizata. Cu siguranţă, se va impune în peisajul juridic autohton însă în momentul de faţă este nevoie de o promovare eficientă a acesteia. Cunoscând avantajele concrete ale medierii, cei implicaţi în conflict vor decide dacă este în interesul lor să apeleze la mediere.

Neutralitatea, confidenţialitatea şi imparţialitatea sunt principiile după care se ghidează mediatorul, oferind garanţii concrete părţilor care apelează la acest mijloc de rezolvare a conflictelor. Medierea este răspunsul pe care justiţiabilul şi potenţialul justiţiabil român îl aştepta de ani buni la problemele inerente societăţii actuale, societate eminamente conflictuală. Medierea este o modalitate comună de stingere a disputelor şi nu una excepţională. Calea excepţională este soluţionarea prin intermediul instanţei de judecată.

Obişnuinţa este a doua natură umană iar justiţiabilul român şi-a inoculat idea că orice neînţelegere se soluţionează în instanţă, în Statele Unite ale Americii, percepţia este opusă: doar după epuizarea metodelor alternative de soluţionare a conflictelor se apelează la instanţa de judecată. Justeţea acestei alegeri este de ordin raţional: judecătorul, persoana străina de problemele părţilor nu va găsi niciodată cea mai profitabilă (pentru părţi) soluţie de stingere a divergenţelor dintre ele, cele mai în măsură să facă acest lucru fiind chiar persoanele implicate în conflict.

Un studiu recent efectuat în cadrul a 126 companii de top din SUA de către Institutul International pentru Prevenirea şi Soluţionarea Conflictului şi dat publicităţii în data de 20 aprilie 2007 la New York, a reliefat faptul ca aproximativ 98% din cazurile pe care le-au avut acestea, au fost soluţionate înainte de a se ajunge în instanţă, fiind evident faptul că aceste companii preferă să îşi soluţioneze conflictele pe cale amiabilă. Datorită acestei abordări, compania americană care are un litigiu nu se gândeşte în niciun caz să acţioneze în instanţă partea adversă până nu încerca să soluţioneze disputa prin metodele de soluţionare alternative, în special prin mediere. Cel mai important mediu economic, în care se învârt miliarde de dolari, a văzut în procedura medierii o variantă care răspunde cerinţelor ridicate ale societăţii americane.

Pornind de la certitudinea că medierea este un succes în SUA şi în alte ţări din lume şi că majoritatea litigiilor se soluţionează înainte de a se ajunge în sala de judecată, putem privi cu optimism impactul viitor al medierii în România. Important este ca mediul juridic autohton să aibă deschiderea necesară şi să încurajeze această modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. Medierea are nevoie de timp şi de rezultate pentru a se impune şi la noi. Firmele străine vor fi cei mai buni promotori ai medierii în România şi în scurt timp vom putea vorbi despre familiarizarea publicului românesc cu acest concept.

Prin legea medierii legiuitorul a pus bazele unui cadrul legal în domeniul medierii creând premisele unei noi modalităţi de rezolvare a conflictelor.

Mediul universitar autohton arată un interes în creştere faţă de ADR. Au început să fie traduse din ce în ce mai multe lucrări străine de specialitate iar autorii români (teoreticieni sau practicieni ai domeniului) au început să trateze din ce în ce mai des subiecte legate de ADR. Este de amintit şi numărul tot mai mare al conferinţelor, seminariilor şi workshop-urilor care se organizează în ţară pe această temă.

Trecutul ne învaţă ce greşeli să nu repetăm învăţând din erorile generaţiilor trecute. Istoria contemporană ne furnizează exemple de succes pe care nu ne rămâne decât să le însuşim. Alegerea modalităţilor altenative de soluţionare a conflictelor este un model de urmat, fiind o încununare a secolelor de aplicare a modelelor clasice de stingere a conflictelor.


Păreri despre Despre mediere

Ați colaborat cu acest mediator? Scrieți-vă părerea.