Tabloul Mediatorilor

Alba (109)
Arad (118)
Argeş (160)
Bacău (164)
Bihor (239)
Bistriţa-Năsăud (40)
Botoşani (81)
Brăila (89)
Braşov (238)
Bucureşti (1293)
Buzău (121)
Călăraşi (40)
Caraş-Severin (63)
Cluj (273)
Constanţa (292)
Covasna (19)
Dâmboviţa (113)
Dolj (200)
Galaţi (205)
Giurgiu (57)
Gorj (56)
Harghita (30)
Hunedoara (122)
Ialomiţa (59)
Iaşi (305)
Ilfov (96)
Maramureş (96)
Mehedinţi (71)
Mureş (115)
Neamţ (121)
Olt (72)
Prahova (197)
Sălaj (28)
Satu-Mare (57)
Sibiu (159)
Suceava (118)
Teleorman (65)
Timiş (364)
Tulcea (63)
Vâlcea (115)
Vaslui (73)
Vrancea (94)

Ultimii mediatori pe site

Mediatorul autorizat Rădulescu Dragoş-Marian are sediul biroului de mediator în Bucure...Detalii: Mediator Rădulescu Dragoş-Marian
Mediatorul autorizat Naicu Valentin are sediul biroului de mediator în Str. Brazda lui N...Detalii: Mediator Naicu Valentin
Mediatorul autorizat Olei Darius-Mihail are sediul biroului de mediator în Str. Aleea Su...Detalii: Mediator Olei Darius-Mihail
Mediatorul autorizat Pleşea Vasile are sediul biroului de mediator în Str. Oteşani, nr.12,...Detalii: Mediator Pleşea Vasile
Mediatorul autorizat Martin Vasile-Emil are sediul biroului de mediator în str. Iuliu Ma...Detalii: Mediator Martin Vasile-Emil

Profesia de mediator

[ 0 ]Păreri
1

Mediatorii reprezintă o categorie aparte de intelectuali, cu un rol foarte important în societate: acela de a contribui la soluţionarea conflictelor.

Pentru a deveni mediator, un absolvent de studii superioare (condiţie obligatorie pentru a deveni mediator) trebuie să îşi asigure pregătirea de specialitate în domeniul medierii care în acest moment poate fi asigurată prin urmarea unui curs de formare ca şi mediator organizat de către un furnizor de formare avizat de către Consiliul de Mediere. Ulterior urmării cursului, se susţine un examen iar după promovarea acestuia, se parcurge faza de autorizare care are ca şi finalitate includerea pe Tabloul Mediatorilor, aceasta fiind o certificare a pregătirii profesionale a mediatorului de către Consiliul de Mediere.

Conform Art. 7 din Legea medierii, poate fi mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

  • are capacitate deplină de exerciţiu;
  • are studii superioare;
  • are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;
  • este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;
  • se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
  • a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;
  • a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei Legii medierii nr. 192/2006.

Impunerea ca şi condiţie a studiilor superioare accentuează importanţa pe care legiuitorul o acordă profesiei de mediator, dat fiind rolul acestuia în societate.

Condiţia de vechime în muncă este introdusă pentru ca cel care îmbrăţişează această profesie, să aibă un minim de experienţă subliniind din nou consideraţia pe care legiuitorul o acordă mediatorului. Buna reputaţie cerută celui care tinde să devină mediator, este o reconfirmare a statutului pe care mediatorul trebuie să îl aibă în societate.

Prin lege, rolul mediatorului, specialist în mediere, este bine determinat. Mediatorului ii revine rolul de a facilita negocierile dintre părţile aflate în conflict şi de a le sprijini în vederea dezamorsării conflictului, intr-un termen rezonabil. Soluţia obţinută prin mediere trebuie să fie eficientă, reciproc convenabilă şi durabilă încercându-se atât stingerea conflictelor existente cât şi preîntâmpinarea naşterii unor conflicte viitoare. Mediatorul trebuie să se bucure de încrederea părţilor, acestea având dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul. Principiile după care mediatorul îşi desfăşoară activitatea sunt neutralitatea, confidenţialitatea şi imparţialitatea. Ce înseamnă în concret aceste principii? Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi. Mediatorul nu va avantaja nicio parte în încercarea sa de stingere a conflictului iar informaţiile obţinute de către acesta în cadrul procedurii de mediere nu vor putea fi folosite ulterior de către mediator. De asemenea, are obligaţia să refuze preluarea unui caz, daca are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial sau dacă constată că drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii. Nu în ultimul rând, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile. Astfel, mediatorul nu poate impune o soluţie, ci doar facilitează negocierile dintre părţi în vederea depăşirii neînţelegerilor.

Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori, în acest caz fiind vorba despre co-mediere. De obicei, se apelează la co-mediere în situaţia în care sunt mai multe de două părţi implicate sau în cazul în care conflictul prezintă o complexitate deosebita.

Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia celor prevăzute prin legi speciale, mediatorii putându-şi desfăşura activitatea în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui birou sau în cadrul unei organizaţii neguvemamentale. Legea stabileşte fără echivoc faptul că sediul profesional al mediatorului este inviolabil, venind în sprijinul protecţiei confidenţialităţii procedurii medierii. In acelaşi sens, mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii.

Mediatorii autorizaţi vor fi înscrişi în tabloul mediatorilor, întocmit de către Consiliul de Mediere şi publicat în monitorul oficial al României. Pe tablou vor fi trecute domeniile medierii în care aceştia sunt specializaţi precum şi limba străină în care sunt capabili să desfăşoare medierea.

Acestea sunt principalele reglementări ale legii nr. 192/2006 cu privire la atribuţiile şi rolul specialistului în dezamorsarea conflictului. Capacitatea de a media se poate cultiva prin instruire specifică şi practică însă în majoritatea cazurilor este un dat nativ. Mediatorul trebuie să fie un bun orator, un ascultător desăvârşit şi un fin psiholog. Cu ajutorul tehnicilor specifice dobândite în perioada de pregătire, cu multă răbdare şi dăruire, cu vocaţie şi detaşare, cu obiectivitate şi capacitatea de a sintetiza, cu creativitate şi perseverenţă, mediatorul are toate şansele în a se impune în peisajul juridic românesc care avea nevoie cu adevărat de un specialist în dezamorsarea conflictului.

Consiliul de Mediere

Consiliul de Mediere este organismul naţional care coordonează şi supraveghează activitatea de mediere în România.

consiliul de mediere Adresa: Bucureşti,str. Piaţa Sf. Ştefan, nr. 7,sector 2,cod 023998
Telefoane: 021.315.25.28, 021.330.25.60, 021.330.25.61
Fax: 021.330.25.28
E-mail:secretariat@cmediere.ro

Web: http://cmediere.ro
Program cu publicul: luni - vineri între orele 11:00 - 15:00

Primul Consiliu de Mediere din istoria României a fost validat (membrii săi fiind numiţi în urma îndeplinirii unor criterii) de către Ministerul Justiţiei prin Ordinul nr. 2220/C din 6 octombrie 2006 în condiţiile în care legea nr. 192 din 16 mai 2006 a fost publicată în Monitorul Oficial numărul 441 din data de 22 mai 2006. Acesta a elaborat următoarele documente: Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere (care a fost şi supus consultării publice), Codul de Etică şi Deontologie Profesională a Mediatorilor, Normele de Răspundere Disciplinară a Mediatorilor Autorizaţi, Standardul Ocupaţional al Mediatorului, Ghidul Practic pentru Parcurgerea Procedurii de Autorizare a Mediatorilor, Standardul de Formare a Mediatorului şi Lista furnizorilor de formare în domeniul medierii. Prin hotărârea nr. 964 din data de 03.05.2008, Consiliul de Mediere a adoptat primul tablou al mediatorilor, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Al doilea Consiliu de Mediere (primul ales de către mediatori) a fost validat prin ordinul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nr. 2772/C din 13 octombrie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 695 din 15 octombrie.

Consiliul de mediere este descris de lege ca fiind un „organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.” Acesta este organizat şi funcţionează potrivit prevederilor legii nr. 192/2006 şi regulamentului său de organizare şi funcţionare.

Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare, de către mediatorii autorizaţi. Alegerea membrilor are loc în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere (ROF). Din Consiliu pot face parte numai persoane care dispun de cunoştinţe teoretice şi de experienţă practică în domeniul medierii.

Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna, dintre membrii săi, o comisie cu activitate permanentă (cu mandat de un an), care pregăteşte lucrările Consiliului. Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, în şedinţe publice (regula) sau secrete (excepţia, în cazul în care membrii decid în acest sens).

Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul consiliu de mediere şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.

Principalele atribuţii ale Consiliul de mediere sunt: promovarea activităţii de mediere şi a intereselor mediatorilor autorizaţi, în scopul asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, elaborarea standardelor de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie, autorizarea programelor de formare profesională a mediatorilor, întocmirea şi actualizarea listei furnizorilor de formare a mediatorilor, autorizarea mediatorilor, întocmirea şi actualizarea tabloului mediatorilor autorizaţi, ţinerea evidenţei birourilor mediatorilor autorizaţi, supravegherea respectării standardelor de formare în domeniul medierii, adoptarea Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi şi a normelor de răspundere disciplinară a acestora, formularea de propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea, adoptarea regulamentului privind organizarea şi funcţionarea sa precum şi îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.

Pierderea calităţii de membru al Consiliului de Mediere (constatata prin hotărâre a Consiliului) intervine în următoarele situaţii:

  • prin renunţare scrisă;
  • prin deces;
  • prin încetarea calităţii de mediator;
  • absenţa nemotivată la mai mult de trei şedinţe ordinare consecutive, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului.

Veniturile şi cheltuielile acestuia sunt asigurate din surse precizate în lege şi regulament (taxe de autorizare şi avizare, donaţii etc.).

în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare, Consiliul de mediere îşi desfăşoară activitatea pe baza următoarelor principii: principiul viziunii globale şi unitare; principiul legalităţii; principiul imparţialităţii; principiul cooperării; principiul prevenirii; principiul parteneriatului; principiul complementarităţii, transparentei şi dialogului social; principiul confidenţialităţii, precum şi principiul responsabilităţii. De asemenea, Consiliul de mediere organizează alegerea următorului consiliu de mediere.

Tabloul Mediatorilor

Toţi mediatorii autorizaţi se regăsesc pe Tabloul Mediatorilor întocmit de către Consiliul de Mediere. întocmirea unui tablou (lista detaliată) cu profesioniştii care exercită profesia de mediator are rolul de a certifica faptul că aceştia dispun de o pregătire profesională corespunzătoare atestată de către organismul autonom care coordonează activitatea de mediere în România.

După modelul altor profesii liberale (vezi tabloul avocaţilor), tabloul mediatorilor vine în sprijinul potenţialilor beneficiari ai serviciului de mediere, dându-le posibilitatea acestora să îşi aleagă mediatorul care le corespunde. Potenţialul client este cel care îşi va alege mediatorul ghidându-se dupa menţiunile consemnate pe tablou. Mediatorul nu poate fi niciodată impus părţilor, acestea având facultatea de a-şi alege liber mediatorul. De aceea, tabloul mediatorilor se dovedeşte un instrument util în cunoaşterea mediatorilor dintr-o anumită zonă şi pentru alegerea unui mediator care în viziunea beneficiarilor serviciului de mediere se pliază pe un anumit conflict.

Pentru a se da un caracter instituţional profesiei de mediator, tabloul este publicat în Monitorul Oficial al României, publicaţia oficială a statului român.

întocmirea tabloului revine în sarcina Consiliului de Mediere care după autorizarea mediatorilor, certifica pregătirea profesională a acestora prin trecerea lor pe tablou. După publicarea în Monitorul Oficial, acesta se pune la dispoziţia tuturor persoanelor interesate la sediul Consiliului de Mediere, al instanţelor judecătoreşti, al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia. Prezenta acestuia la sediul unor institutii importante constituie un catalizator de promovare a medierii, aratând importanţa pe care legiuitorul o acordă instituţiei medierii.
Consiliul de Mediere are obligaţia impusă prin lege de a actualiza periodic cuprinsul tabloului mediatorilor, ţinând astfel publicul informat cu privire la noile autorizări sau retrageri ale mediatorilor. Numărul actualizărilor anuale ale tabloului nu este precizat putând fi făcute oricâte actualizări sunt necesare. Totuşi, este obligatorie cel puţin o actualizare anuală. în aceeşi măsură, mediatorii autorizaţi sunt obligaţi să comunice Consiliului de Mediere orice modificare intervenită în menţiunile cuprinse în tablou pentru ca cei interesaţi să fie informaţi cu privire la modificările survenite.

Consiliul de Mediere are obligaţia de a publica anual în Monitorul Oficial, Partea I tabloul mediatorilor reactualizat, la fel cum se procedează şi în cazul altor profesii liberale.

Tabloul mediatorilor cuprinde conform prevederilor articolului 12 alin. 2 din legea nr. 192/2006 urmatoarele date:

1) Numele şi prenumele mediatorului;

2) Sediul profesional al mediatorului;

3) Pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la care s-a format şi titlurile cu care le-a absolvit;

4) Domeniul medierii în care mediatorul este specializat;

5) Durata experienţei practice a mediatorului în activitatea de mediere;

6) Limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;

7) Calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în domeniul medierii, precum şi, după caz, al altor organizaţii;

8) Existenţa unei cauze de suspendare.

Chiar dacă nu este prevăzut expres în lege, pe tablou se regăsesc forma de exercitare a profesiei precum şi datele de contact ale mediatorului (telefon, site web, e-mail).

Luna aprilie a anului 2008 a intrat în istoria medierii din România. Prin hotărârea nr. 964 din data de 03.05.2008, Consiliul de Mediere a adoptat primul tablou al mediatorilor, hotărârea fiind trimisă spre publicare în Monitorul Oficial. în termen de o lună de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi prevederile legii 192/2006 au devenit aplicabile iar mediatorii autorizaţi au început să profeseze în condiţiile legii medierii.

Cu toate că în anul 2008 a fost adoptat primul tablou al mediatorilor din istoria României, anul 2006 are o importanţă deosebită în organizarea sistemului juridic din România prin faptul că proiectul de lege privind medierea, elaborat de Ministerul Justiţiei împreună cu Organizaţiile nonguvemamentale din domeniul medierii a fost adoptat de către Parlamentul României, în data de 16 mai 2006, publicat în MOF nr.441 din 22 mai 2006. Prin legea medierii legiuitorul a pus bazele unui cadrul legal în domeniul medierii creând premisele unei noi modalităţi de rezolvare a conflictelor.

După aproape doi ani, Consiliul de Mediere, a reuşit să organizeze profesia de mediator prin publicarea primului tablou al mediatorilor profesionişti din România. Tabloul este structurat pe judeţe şi dă posibilitatea justiţiabilului să se informeze şi să-şi aleagă în deplină cunoştinţă de cauză mediatorul. Publicarea primului tablou a fost o etapă finală în organizarea profesiei de mediator fiind primul pas spre medierea propriu-zisă.

Ultimul tablou actualizat în anul 2013, pe care îl puteți accesa și pe site-ul nostru (vedeți coloana din stânga) cuprinde peste 6000 de mediatori autorizaţi.

Etica şi deontologia profesională a mediatorilor

juramant biblie

Pentru a asigura calitatea procesului de mediere, legea medierii şi Codul de etică şi deontologie profesională, trasează anumite limite ale conduitei mediatorilor în cursul medierii.

Astfel, mediatorul are o dublă obligaţie, una prevăzută de lege şi una profesională, prevăzută de Codul de etică şi deontologie profesională, în a respecta etica şi deontologia profesională şi implicit drepturile părţilor în mediere.

A fi neutru şi imparţial nu înseamnă că mediatorul este complet separat de sistemul conflictual a cărui soluţionare încearcă să o faciliteze.

Mediatorul are o datorie profesională faţă de clienţii săi ale căror interese şi nevoi au o importanţă maximă.

Mediatorul ajută astfel părţile să îşi comunice şi să înţeleagă propriul adevăr, fără a favoriza pe vreuna dintre ele şi cu participarea lor să identifice soluţia cea mai potrivită cu care acestea sunt de acord.

Principii

Principalele reguli după care trebuie să se plieze conduita mediatorului sunt prevăzute în codul etic adoptat de Consiliul de Mediere la data de 17.02.2007 şi se regăsesc în majoritatea codurilor ce reglementează conduita mediatorilor din tarile cu tradiţie în exercitarea acestei profesii.

1. Libertatea părţilor de a recurge la mediere şi de a lua o decizie (Art.2.1. Cod deontologic)

Procedura medierii este în acest moment esenţialmente voluntară, părţile putând să participe sau nu, putând părăsi medierea în orice moment şi mai ales vor participa în mod nemijlocit la găsirea unei soluţii a disputei ce face obiectul medierii.

Obligaţia mediatorului este una de diligenţă şi nu de rezultat şi în aceste condiţii rolul părţilor este mult mai important.

Investirea părţilor cu putere de decizie măreşte responsabilitatea acestora pentru găsirea unei soluţii comune şi pentru punerea acesteia în aplicare.

Principala responsabilitate în soluţionarea disputei la revine părţilor care vor trebui să suporte consecinţele propriilor decizii. Medierea le oferă părţilor posibilitatea de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, după ascultarea tuturor informaţiilor relevante, facilitând comunicarea dintre ele.

Mediatorul are rolul de a cataliza acest proces fără a fi însă un factor de decizie. Acesta nu poate forţa luarea unei decizii, impune o anumită soluţie şi nu poate obliga părţile să rămână la mediere împotriva voinţei lor.

Mediatorul nu le poate oferi părţilor consultanţa legală sau de specialitate, însă le poate îndruma să consulte un profesionist în domeniul vizat, conştientizându-le de importanţa acestui lucru pentru a lua o decizie.

Mediatorul are datoria de a informa părţile despre calificarea profesională putând să le asiste doar în cazul în care aceasta corespunde aşteptărilor părţilor. El trebuie să aducă la cunoştinţa părţilor ce programe relevante de formare au urmat şi care este experienţa în domeniul respectiv.

2. Independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului (2.3 Cod etic)

încrederea pe care părţile o au în mediator e susţinută în foarte mare parte de imparţialitatea şi neutralitatea acestuia, de lipsa oricărei suspiciuni asupra sincerităţii acestuia. în baza acestei încrederii, părţile dezvăluie diferite informaţii legate de problemele mediate şi îşi încredinţează cauza spre mediere.

Neutralitatea mediatorului vizează lipsa oricărui interes al acestuia în ceea ce priveşte rezultatul disputei.

Imparţialitatea, adică obiectivitatea de care dă dovadă mediatorul în timpul procesului de mediere reprezintă tratamentul egal de care beneficiază părţile şi lipsa oricărei atitudini favorizatoare faţă de una din părţi.

Mediatorul are obligaţia de a rămâne imparţial pe tot parcursul procesului.

Dacă, în orice moment, acesta nu mai poate conduce medierea în mod imparţial, are datoria de a renunţa la caz. El poate indica eventual, la cererea părţilor un alt mediator şi reprograma şedinţa de mediere.

Totuşi, aceste principii, aşa cum am arătat mi sus nu susţin neapărat idea ca mediatorii trebuie să păstreze o distanţă considerabilă faţă de părţi.

Independenţa mediatorului e o cerinţă firească pentru ca neutralitatea să nu fie afectată.

Având în vedere caracterul voluntar al medierii perpetuarea acestei modalităţi de soluţionare a conflictelor poate înceta în momentul în care încrederea părţilor în mediator dispare.

3. Confidenţialitatea

Legea 192/2006 şi Codul de conduita garantează confidenţialitatea informaţiilor obţinute în timpul medierii.

încă de la începutul şedinţei de mediere părţile sunt informate cu privire la confidenţialitatea procesului, acest lucru fiind dublat de semnarea contractului de mediere.

Mediatorul are îndatorirea şi dreptul de a păstra secretul profesional.

Pentru a proteja integritatea medierii, mediatorul trebuie sa evite sa discute despre caz, despre diferitele oferte apărute în mediere, despre modul în care părţile s-au comportat.

De asemenea, el nu poate divulga informaţiile primite în cadrul neutru, de siguranţă al medierii către alte persoane.

Aceste informaţii pot fi primite în cadrul sesiunilor comune sau separate. Atunci când, mediatorul va continua medierea şi în sesiuni separate, are obligaţia ca încă din timpul sesiunii comune să aducă la cunoştinţa părţilor ca acestea îi pot transmite separat informaţii confidenţiale pe care nu le poate divulga celeilalte părţi.

Informaţiile obţinute din documentele prezentate în timpul medierii de către părţi, au un caracter confidenţial. Fac excepţie acele documente care prin natura lor sunt publice şi care puteau fi cunoscute de orice persoană, înainte, în timpul sau după încheierea medierii (hotărâri judecătoreşti, legi, informaţii publice, etc.).

In cazul în care mediatorul, fără permisiunea părţilor, divulgă anumite informaţii el va răspunde conform contractului semnat cu acestea, Legii 192/2006, al celorlalte reglementări în domeniu sau potrivit dreptului comun.

Dacă în timpul medierii, mediatorul îşi încalcă această obligaţie, el va informa părţile despre acest lucru, medierea putând continua sau întrerupându-se după cum părţile decid.

4. Conflictul de interese

Mediatorul trebuie sa refuze preluarea unui caz atunci când există împrejurări care îl împiedica să fie neutru şi imparţial.

Foarte important în mediere este totuşi principiul libertăţii părţilor de a lua decizii. Astfel, obligaţia principală a mediatorului în această situaţie este de a face cunoscut părţilor actualul sau potenţialul conflict de care acesta în mod rezonabil este conştient şi care ar ridica un semn de întrebare asupra imparţialităţii şi neutralităţii sale. Dacă în urma acestei dezvăluiri părţile îşi manifestă interesul de a fi mediate de acesta, mediatorul poate continua medierea. Pentru aceasta este însă nevoie de acordul unanim al participanţilor la mediere.

Dacă totuşi conflictul de interese ridică serioase îndoieli asupra integrităţii procesului de mediere, mediatorul trebuie să se retragă.

Calitatea de mediator este incompatibilă cu aceea de reprezentant al unei părţi în cadrul altui proces (arbitraj sau instanţă) şi cu cea de martor în aceeaşi cauză sau în legătură cu faptele şi informaţiile aflate în timpul medierii.

5. Accesibilitatea

Mediatorul are obligaţia legală şi profesională ca onorariul, pe care îl negociază cu părţile ce au solicitat medierea, să fie rezonabil şi proporţional cu interesele din cauză. în cazul în care onorariul este prohibitiv mediatorul nu face altceva decât să limiteze accesul părţilor la procedura medierii, procedură care cel puţin de principiu ar trebui să fie mai ieftină decât alte metode alternative de soluţionare a conflictelor (în speţă instanţa de judecată prin taxele de timbru).

Răspunderea disciplinară a mediatorilor

Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri:

  • încălcarea de către mediator a obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
  • refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
  • refuzul mediatorului de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict;
  • reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii;
  • săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.

Sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării de către mediator a obligaţiilor care atrag răspunderea disciplinară diferă în funcţie de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi în funcţie de perseverenţa acestuia în săvârşirea unor astfel de fapte. Astfel, sancţiunile constau în:

a) observaţie scrisă

b) amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);

c) suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;

d) încetarea calităţii de mediator;
Limitele amenzii se actualizează periodic de către Consiliul de mediere, în funcţie de rata inflaţiei.

Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul de mediere în legătură cu săvârşirea de către mediator a unei abateri disciplinare.

Sesizarea se face printr-o plângere care trebuie formulată în scris şi semnată. De asemenea, trebuie să cuprindă numele, domiciliul sau reşedinţa părţii, precum şi abaterea pretins săvârşită de către mediator.

Lipsa datelor de identificare a petentului sau a semnăturii duce la respingerea plângerii formulate.

Consiliul, în exercitarea atribuţiilor sale se poate sesiza şi din oficiu cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor profesionale ale mediatorilor.

Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

La aplicarea sancţiunii disciplinare trebuie să se ia în considerare repetarea unei abateri disciplinare, împrejurare care constituie o circumstanţă agravantă. Consiliul de mediere este cel care are obligaţia de a ţine evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui mediator.

Cercetarea abaterii disciplinare se efectuează de către Comisia de Disciplină care funcţionează în cadrul Consiliului. Astfel, Consiliul hotărăşte ori de câte ori este nevoie, constituirea unei Comisii de disciplină din care fac parte în mod obligatoriu un membru al Consiliului anume desemnat şi doi reprezentanţi ai mediatorilor desemnaţi prin tragere la sorţi din Tabloul mediatorilor. Cei trei membri ai Comisiei sunt numiţi prin hotărâre a Consiliului.

Comisia de disciplină este coordonată de preşedintele său, care este membru al Consiliului. Totodată, Consiliul va desemna din personalul angajat cu contract, un secretar, care sa devine membru al Comisiei şi care va ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare desfăşurării activităţii comisiei. Secretarul lucrează sub îndrumarea preşedintelui.

Comisia de disciplină are în competenţă cercetarea abaterii. Cercetarea se face cu celeritate, în termen de 60 de zile de la data înregistrării plângerii.

Audierea petentului şi a mediatorului este obligatorie în cadrul cercetării disciplinare.

Mediatorul va fi înştiinţat şi va putea lua la cunoştinţă cuprinsul plângerii, precum şi cuprinsul întregului dosar.

Părţile vor fi convocate, în vederea audierii, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Neprezentarea acestora nu va împiedica continuarea cercetării ci se va proceda la încheierea unui proces-verbal semnat de membrii comisiei din care să rezulte că, deşi procedural convocaţi, mediatorul sau petentul nu s-au prezentat la termenul stabilit.

în cadrul cercetării disciplinare vor fi ascultate şi alte persoane ale căror declaraţii pot conduce la soluţionarea cazului, şi de asemenea, se vor efectua verificări de înscrisuri şi se vor culege informaţii prin mijloacele prevăzute de lege.

Pe baza datelor culese, se va întocmi de către Comisia de disciplină un dosar al abaterii cercetate, dosar care va cuprinde un referat scris în care sunt consemnate faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea de sancţionate sau neaplicare a sancţiunii disciplinare.

Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare sau de aplicare a unei sancţiuni disciplinare se înaintează Consiliului de mediere care trebuie ca în termen de 30 zile să hotărască cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorului.

Consiliul hotărăşte cu majoritatea prevăzută de art. 19 din lege. Consiliul poate suspenda cercetarea plângerii atunci când ambele părţi o cer, sau când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se da.

Cercetarea disciplinară se reia prin cererea de redeschidere formulată de către una din părţi.

De asemenea, petentul poate oricând să renunţe la cercetarea plângerii, fie verbal în şedinţa Comisiei de disciplină, fie prin cerere scrisă.

Orice sesizare disciplinară se perimă în termen de un an de la lăsarea în nelucrare din cauza petentului. Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevăzute la articolul 39 alin. 1 poate fi atacată de partea nemulţumită la instanţa de contencios administrativ competentă, de la domiciliul sau reşedinţa mediatorului, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Exercitarea unei astfel de acţiuni suspendă executarea acţiunii atacate.

Consiliul, la cererea instanţei, este obligat să înainteze în copie certificată dosarul cauzei.

Hotărârea disciplinară rămasă definitivă este obligatorie faţă de părţi şi Consiliu.

în cazul amenzii, atunci când aceasta nu este achitată voluntar, hotărârea prin care este aplicată constituie titlu executoriu, iar împotriva mediatorului se poate începe procedura executării silite, însă, neachitarea voluntară a amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage suspendarea din calitatea de mediator, până la achitarea integrală a acesteia.

Reabilitarea cu privire la consecinţele răspunderii disciplinare intervine de drept după un an de la executarea în integralitate a sancţiunii aplicate.

Răspunderea disciplinară a mediatorului nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.

Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

Forme de exercitare a profesiei de mediator

Din modul de reglementare prevăzut în sediul materiei, articolul 22, punctul 1,2 şi 3, din Legea 192/2006, lege cu privire la mediere, rezultă că mediatorii prin activitatea pe care o desfăşoară aparţin categoriei liber-profesioniştilor.

Acest fapt nu exclude însă posibilitatea ca mediatorul să fie să fie angajat cu contract individual de muncă în condiţiile prevăzute de Codul Muncii. în acest caz se creează raporturi juridice contractuale de muncă între mediator şi angajator.

Angajatorul poate să fie o organizaţie neguvemamentală ce are ca obiect de activitate medierea.

Consiliul de mediere este autoritatea ce ţine evidenţa formelor de exercitare a profesiei(art,16, lit.l din ROF).

Potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Consiliului de Mediere (art.28), mediatorul este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una dintre formele de exercitare a profesiei prevăzute de art. 22 din Legea 192/2006, singura obligaţie de care este ţinut practicianul în mediere fiind aceea de a încunoştiinţa Consiliul de Mediere.

Mediatorul îşi poate începe activitatea (pentru oricare dintre formele de exercitare a profesiei), numai după obţinerea în prealabil a avizului de la Consiliul de Mediere. în acest sens, mediatorul trebuie să fi obţinut mai întâi autorizarea exercitării profesiei de mediator, precum şi a spaţiului în care urmează să-şi desfăşoare profesia (conform art. 7 din Legea 192-2006).

Biroul de mediator

Este o forma de exercitare a profesiei de mediator prevăzută de art.22, alineatul 2, din Legea 192/2006.Biroul poate fi individual sau constituit din mai mulţi mediatori care au decis să se asocieze.

În vederea constituirii biroului, se întocmeşte un act de înfiinţare care va fi înaintat Consiliului de Mediere.

În aceste condiţii raporturile juridice contractuale izvorâte din contractul de mediere se nasc între clienţi şi biroul de mediere.

Societatea civilă profesională de mediatori

Este forma de exercitare reglementată de art.22, primul alineat, din Legea 192/2006, fiind formată din doi sau mai mulţi mediatori asociaţi. în acest scop asociativ, mediatorii asociaţi contribuie în natură şi/sau în numerar la constituirea capitalului social în vederea desfăşurării activităţii profesionale.

În cadrul acestei forme de exercitare, în afara mediatorilor asociaţi,mai pot activa mediatori colaboratori sau mediatori salarizaţi în interiorul profesiei.

Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în formă scrisă între mediatori coasociaţi, cu obligaţia comunicării în prealabil Consiliului de Mediere în vederea înregistrării.

Raporturile juridice contractuale (având ca bază contractul de mediere) iau naştere clienţi şi societatea civilă profesională, urmând ca serviciile de mediere să fie îndeplinite cu acordul clienţilor de către oricare dintre mediatorii asociaţi sau angajaţi.

Mediatorii salarizaţi în interiorul profesiei

Această formă de exercitare a profesiei este o modalitate prin care mediatorul ce nu şi-a înfiinţat un birou de mediator sau nu s-a asociat cu unul sau mai mulţi mediatori pentru a constitui un birou de mediator sau societate civilă profesională de mediator, înţelege să-şi exercite calitatea de mediator în baza unui contract individual de muncă. Această variantă nu este o formă propriu-zisă de exercitare a profesiei, fiind mai degrabă o modalitate de colaborare.
Mediatorul poate să-şi exercite activitatea de mediere pe bază contractuală cu societatea civilă profesională de mediator şi cu ONG-urile din domeniul medierii.

ONG-urile

Organizaţiile neguvemamentale pot activa în domeniul medierii cu condiţia ca obiectul de activitate să fie medierea sau activităţi legate de mediere, cu condiţia respectării condiţiilor prevăzute de lege(art.22, punctul 1 alineat ultim).

în cadrul ONG-urilor activitatea de mediere poate fi desfăşurată pe bază de contract cu oricare dintre formele de exercitare a profesiei. De asemenea ONG-ul poate angaja şi salariza mediatori în baza unui contract individual de muncă.

Orice formă de exercitare a profesiei de mediator trebuie să respecte următoarele reguli şi principii comune:

- Spaţiul în care mediatorul îşi are sediul profesional şi unde îşi desfăşoară activitatea trebuie să fie propice pentru exercitarea profesiei de mediator şi să asigure condiţii pentru respectarea principiului confidenţialităţii.

- Patrimoniul comun să fie afectat exclusiv activităţii profesionale, având regimul patrimoniului de afectaţiune profesională.

- Mediatorul nu poate desfăşura activităţi de mediere în afara formei de exercitare a profesiei pentru care a optat.

- Formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire conform legii medierii şi regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de Mediere.

Deoarece mediatorul nu poate fi specializat în toate domeniile în care poate media conflicte,acesta poate angaja(recomandabil) cu contract individual de muncă persoane calificate (jurişti, experţi, psihologi, interpreţi, etc.), cu condiţia ca aceştia să respecte principiul confidenţialităţii, angajându-se în acest sens printr-o clauză specială stipulată în contractul de colaborare.
Potrivit art. 23 din Legea 192/2006, mediatorul autorizat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, este obligat să ţină arhivă şi registre proprii, precum şi o evidenţă financiar contabilă.

în baza dreptului constituţional de liberă asociere, drept prevăzut de art.4o aliniatul 1 din Constituţia României, mediatorii pot constitui sau adera la asociaţii locale sau naţionale care au drept scop promovarea intereselor profesionale şi implicit a medierii, precum şi protejarea statutului de mediator.

Tot în baza dreptului la asociere mediatorii pot la organizaţii neguvemamentale din domeniul medierii şi chiar la asociaţii profesionale internaţionale, cu condiţia respectării normelor legale în materia medierii.

Procedura de autorizare a mediatorilor

GHIDUL CONSILIULUI DE MEDIERE DE PARCURGERE A PROCEDURII DE AUTORIZARE

(actualizat la 31.03.2013).

A. Acte necesare pentru emiterea hotărârii de autorizare, a autorizaţiei de funcţionare si a legitimatiei de mediator în vederea desfăşurării activităţii de mediere

Cerere de autorizare – original (Anexa 2), conform modelului din Anexa nr. 2 a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere (Formularul Anexa 2 se găseşte pe site-ul Consiliului, la adresa http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/). Cererea va fi însoţită de următoarele documente:

1) Act de identitate – copie (certificată „conform cu originalul’’)

2) Certificat de naştere – copie (certificată „conform cu originalul’’)

3) Certificat de căsătorie – copie, dacă este cazul (certificată „conform cu originalul’’)

4) Diplomă de licenţă/titlu de studii însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – copie legalizată.

5) Documente care atestă pregătirea ca mediator – copie (certificată „conform cu originalul’’), după caz, astfel:

  • Certificatul de absolvire a cursului de formare ca mediator obţinut în condiţiile Legii, emis de Consiliu sau Adeverinţa de examen emisă de Consiliu; sau
  • Dovada absolvirii unui program postuniversitar de nivel master în domeniul medierii, acreditat conform Legii şi avizat de Consiliul de Mediere; sau
  • Hotărârea Consiliului privind echivalarea pregătirii ca mediator în cazul persoanelor care se încadrează în prevederile art.8 şi art. 72 din Legea nr.192/2006, modificată şi completată.

6) Adeverinţă medicală cu menţiunea „Apt pentru profesia de mediator”, eliberată de medicul de medicina muncii sau, după caz, adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie, cu menţiunea “Clinic Sănătos” " şi precizarea că include şi un examen efectuat de un medic specialist în psihiatrie, în termen de valabilitate (trei luni) la data depunerii cererii la Consiliul de Mediere – original.

7) Cazier judiciar în termen de valabilitate la data depunerii cererii la Consiliul de Mediere, pentru cetăţenii români, sau declaraţie notarială pe proprie răspundere, pentru cetăţenii străini – original.

8) Dovada vechimii în muncă – copie (certificată „conform cu originalul’’)

9) Dovada achitării taxei de autorizare de 980 RON şi de 20 RON, reprezentând contravaloarea legitimaţiei de mediator, în contul Consiliului de Mediere - RO62BRDE410SV96511634100, deschis la BRD-GSG, sucursala Calderon, sau direct la casieria Consiliului.

NOTĂ:

- Potrivit Hotărârii Consiliului de Mediere nr. 723 / 23.02.2013, persoanele care doresc redactarea documentelor de autorizare în regim de urgenţă, trebuie să achite o taxă de urgenţă de 500 RON. Prevederea este valabilă de la 01.04.2013 şi face obiectul numai pentru dosarele de autorizare depuse începând cu această dată.

- Potrivit Hotărârii Consiliului deMediere nr.197 / 25.02.2012, absolvenţii cursurilor de formare în profesia de mediator care depun dosarul de autorizare în termen de 3 luni de la data promovării examenului de absolvire a cursului, beneficiază de o reducere a taxei de autorizare de 10%.
10) Actele de înfiinţare a formei de exercitare a profesiei de mediator aleasă – în două exemplare originale.

Notă: Potrivit prevederilor Art. 34, alin (2) din ROF, actul de înfiinţare a Biroului de Mediatori Asociaţi, trebuie să conţină şi un acord de asociere, încheiat între mediatorii asociaţi.

11) Dovada spaţiului pentru sediul profesional, care poate fi: contract de imprumut de folosinţă (comodat), contract de închiriere sau subînchiriere, etc. – copie (certificată „conform cu originalul’’)

12) 2 fotografii tip buletin pentru legitimaţie, prinse la inceputul dosarului.

B. Acte necesare pentru înscrierea în Tabloul Mediatorilor autorizaţi

Cerere de inscriere in Tabloul Mediatorilor – original (Anexa 2B), conform modelului de pe site-ul Consiliului de Mediere (Formularul Anexa 2B se găseşte pe site-ul Consiliului, la adresa http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/).

Cererea va fi însoţită de următoarele acte:

1) Declaraţie pe propria răspundere (Anexa 2C) cu privire la înregistrarea în evidenţele fiscale a activităţii de mediere şi a formei de exercitare a profesiei de mediator – original (Formularul Anexa 2C se găseşte pe site-ul Consiliului, la adresa http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/).

2) Dovada înscrierii sau a solicitării de înscriere într-o asociaţie profesională înscrisă în Registrul Naţional de Evidenţă a Organizaţiilor din Domeniul Medierii – copie (certificată „conform cu originalul’’)

3) Declaraţie pe propria răspundere privind datele de înscriere în Tabloul Mediatorilor (Anexa 2A) – original (Formularul Anexa 2A se găseşte pe site-ul Consiliului, la adresa http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/).

NOTĂ:

Hotărârea Consiliului de Mediere, Autorizaţia, Legitimaţia şi înscrierea în Tabloul Mediatorilor se pot solicita concomitent, cu respectarea cerinţelor de la punctele A şi B ale prezentului GHID.

Actele se pot depune la sediul Consiliului de Mediere din str. Piaţa Sfântul Ştefan, nr. 7, sector 2, Bucureşti sau expedia, la aceeaşi adresă, prin serviciile de poştă sau curierat.

Dosarul va fi înregistrat în Registrul de intrări al Consiliului de Mediere şi fiecare solicitant va primi dovada înregistrării acestuia.

Toate documentele vor fi îndosariate în dosar de carton cu şină.

Actele de autorizare se pot ridica personal, prin mandatar în baza unei procuri autentice cu mandat special în acest sens, în original sau prin curier cu plata la destinatar.

În cazul modificării, schimbării sau încetării formei de exercitare a profesiei, mediatorul autorizat va depune la Consiliul de Mediere o cerere însoţită de documente menţionate la art.43 alin 3 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare.

Pentru formularele necesare completării dosarelor de autorizare şi înscrierea în Tabloul Mediatorilor, accesaţi pe site-ul Consiliului de Mediere secţiunea FORMULARE UTILE, la adresa: http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/.

Pentru informaţii privind reducerile si modificările aplicate taxelor percepute de Consiliul de Mediere, accesaţi pe site-ul instituţiei, Hotărârile emise în acest scop, la adresa: http://www.cmediere.ro/informatii-de-interes-public/hotarari-ale-consiliului-de-mediere/32/.


Păreri despre Profesia de mediator

Ați colaborat cu acest mediator? Scrieți-vă părerea.