Tabloul Mediatorilor

Alba (109)
Arad (118)
Argeş (160)
Bacău (164)
Bihor (239)
Bistriţa-Năsăud (40)
Botoşani (81)
Brăila (89)
Braşov (238)
Bucureşti (1293)
Buzău (121)
Călăraşi (40)
Caraş-Severin (63)
Cluj (273)
Constanţa (292)
Covasna (19)
Dâmboviţa (113)
Dolj (200)
Galaţi (205)
Giurgiu (57)
Gorj (56)
Harghita (30)
Hunedoara (122)
Ialomiţa (59)
Iaşi (305)
Ilfov (96)
Maramureş (96)
Mehedinţi (71)
Mureş (115)
Neamţ (121)
Olt (72)
Prahova (197)
Sălaj (28)
Satu-Mare (57)
Sibiu (159)
Suceava (118)
Teleorman (65)
Timiş (364)
Tulcea (63)
Vâlcea (115)
Vaslui (73)
Vrancea (94)

Ultimii mediatori pe site

Mediatorul autorizat Rădulescu Dragoş-Marian are sediul biroului de mediator în Bucure...Detalii: Mediator Rădulescu Dragoş-Marian
Mediatorul autorizat Naicu Valentin are sediul biroului de mediator în Str. Brazda lui N...Detalii: Mediator Naicu Valentin
Mediatorul autorizat Olei Darius-Mihail are sediul biroului de mediator în Str. Aleea Su...Detalii: Mediator Olei Darius-Mihail
Mediatorul autorizat Pleşea Vasile are sediul biroului de mediator în Str. Oteşani, nr.12,...Detalii: Mediator Pleşea Vasile
Mediatorul autorizat Martin Vasile-Emil are sediul biroului de mediator în str. Iuliu Ma...Detalii: Mediator Martin Vasile-Emil

Heavenly Burn vs. Hell, Err & Partners - Referinţa bancară înşelătoare

[ 0 ]Păreri
0

Heavenly Burn sunt agenţi de publicitate. Aceştia au fost rugaţi de cătrc clienţii lor, Caneasily Pay Ltd, să le obţină o cantitate mare de publicitate în televiziune şi spaţiu în ziar pentru un program publicitar concertat. Publicitatea urma să fie plătită iniţial de Heavenly Bum, ca şi agenţi, pentru şi în numele Caneasily Pay, dar, după plasarea comenzii, Heavenly Bum se aşteaptă la o rambursare din partea Caneasily Pay.

Dorind să confirme poziţia financiară şi statutul celor de la Caneasily Pay, Heavenly Burn a cerut un „Raport Bancar” de la Hell, Err &c Partners, banca unde Caneasily Pay îşi avea principalul cont. A fost trimisă o scrisoare celor de la Hell, Err & Partners, cerându-le opinia

cu caracter confidenţial cu privire la respectabilitatea şi poziţia Caneasily Pay şi dacă îi consideraţi de încredere în legătură cu o afacere de 1 milion de lire pe an, în cadrul unui contract de publicitate.
Hell, Err 8c Partners au răspuns:

Pentru utilizarea dvs. privată şi fară vreo responsabilitate din partea

acestei Bănci... Caneasily Pay este o companie constituită respectabilă, considerată bună pentru angajamentele de afaceri obişnuite.

Cifrele dvs. sunt mai mari decât cele cu care suntem noi obişnuiţi.

Cu respect etc.

In temeiul acestei scrisori, cei de la Heavenly Burn au plasat publicitate în valoare de 170.000 de lire. Din păcate, în scurt timp, Caneasily Pay a intrat în lichidare, pentru o sumă relativ mică, şi s-a trezit în imposibilitatea de a rambursa către Heavenly Burn costurile publicităţii.

Heavenly Burn doreşte să iniţieze o acţiune împotriva celor de la Hell, Err Se Partners, pentru neglijenţă în furnizarea referinţei. Aceştia susţin că referinţa a fost dată într-un context comercial în care băncile se află în poziţia specială de a cunoaşte situaţia financiară a clienţilor lor. Deoarece ştia ca unii se vor încrede şi vor acţiona conform acestei referinţe, băncii ar trebui să nu i se permită să se ascundă în spatele unei negări a responsabilităţii. Hell, Err & Partners au susţinut că, în calitate de bancă, au o primă datorie faţă de clienţii proprii şi de aceea folosesc referinţe precaute. Ei vor spune „gri deschis” în loc de „negru”. Informaţiile fuseseră oferite benevol şi confidenţial, cu o negare expresă a responsabilităţii.

Părţile au fost de acord să medieze disputa dintre ele. Dl. Heavenly şi dl. Hell vor participa la mediere împreună cu avocatul băncii.

Informaţii confidenţiale: Dl. Heavenly

Dl. Heavenly a fost principalul motor al contractului cu Caneasily Pay. Legat de dispută, dl. Heavenly a fost informat că băncile au o poziţie specială injustiţie când vine vorba de furnizarea referinţelor. Astfel de referinţe reprezintă o parte esenţială în lumea afacerilor, de aceea banca are o obligaţie de prudenţă şi diligenţă speciale. Dl. Heavenly le-a spus partenerilor că, solicitând Raportul Bancar, făcuse tot ceea un om de afaceri prudent ar fi făcut. Astfel, ca un punct de principiu, partenerii au hotărât să meargă pe calea revendicărilor cu orice preţ.
Totuşi, în particular, dl. Heavenly acceptă că a aruncat precauţia pe apa Sâmbetei. Acesta fusese impresionat de mărimea comenzilor pe care Caneasily Pay dorea să le facă, iar perspectiva unor profituri considerabile din această tranzacţie s-a dovedit a fi o tentaţie prea mare. El ştia că, într-o ocazie anterioară, un cec de la Caneasily Pay a trebuit să fie retransmis pentru a putea fi plătit în cele din urmă. De aceea, consideră că ar fi trebuit să se acopere şi cu alte garanţii, mai ales că scrisoarea de la bancă nu a fost atât de explicită.

Dl. Heavenly nu le spusese partenerilor despre cecul fară acoperire anterior şi speră că acest amănunt nu va ieşi la suprafaţă. Astfel, este foarte nerăbdător ca medierea să furnizeze o soluţie satisfăcătoare.

Informaţii confidenţiale: Hell, Err & Partners

Dl. Hell, în faţa partenerilor săi, este ferm pe poziţii, spunând că banca nu ar trebui să fie făcută responsabilă. El spune că li s-a cerut numai părerea şi că banca nu s-a aflat în poziţia de a fi consilieri financiari pentru Heavenly Burn. „Dacă întrebi un poliţist care este cea mai scurtă cale de la A la B, asta nu-1 face consultant de trafic, răspunzător dacă greşeşte”. Banca are o obligaţie principală faţă de propriii clienţi, de aici şi termenii precauţi ai referinţei. Mai mult, negarea responsabilităţii nici că putea fi mai clară.

Totuşi, în privat, dl. Hell era conştient că cei de la Caneasily Pay utilizau descoperitul de cont la limită în mod constant şi că, într-ade-văr, erau foarte îndatoraţi băncii. Dl. Hell credea că, dacă dă o referinţă bună, publicitatea ar fi putut să aducă profituri Caneasily Pay, care, în schimb, ar fi putut să-şi micşoreze datoria către Bancă. Din aceste motive, el a încercat să redacteze referinţa în termeni cât mai favorabili - dar ambiguu, asigurându-se că există o negare expresă a responsabilităţii.

Reputaţia băncii ar fi distrusă dacă s-ar cunoaşte public faptul că aceasta a permis ca propria poziţie să influenţeze o referinţă. Chiar şi poziţia dlui Hell ar fi de nesusţinut, iar la vârsta sa, ar reprezenta o adevărată catastrofa. Totuşi, partenerii săi aşteaptă rezultate bune din mediere, fiindcă li se spusese că dreptatea este de partea lor. Dl. Hell, aşadar, nu îşi închipuie să se întoarcă de la procesul de mediere cu mâna goală.
Comentariu psihologic

NESIGURANŢĂ
TIMP Şl ETERNITATE

Aspecte ale conflictului. Diagrama reprezintă o interconexiune necronologică şi neliniară a câtorva dintre datele existenţiale

Această roată, la fel ca şi roata anterioară, înfăţişează două dintre „datele fixe existenţiale, Nesiguranţa şi Efemeritatea, înconjurând ciclul conflictului şi al soluţiei, cu emoţiile amestecate printre ele. La acestea, se adaugă acum câteva date variabile, şi anume nevoia de exprimare de sine, nevoia de relaţii interpersonale şi crearea de valori, sedimentări şi polarităţi. Acest comentariu psihologic analizează felul în care dl. Heavenly şi dl. Hcll, din studiul dc caz de mai sus, precum şi mediatorul, pot fi afectaţi de aspectele psihologice ale conflictului.

Nevoia de exprimare de sine şi de relaţii interpersonale relaţii şi nu pot evita relaţionarea. Legată de această condiţie, apare nevoia oamenilor de a se exprima, şi, aşa cum s-a văzut la capitolul 3 (Abilităţi de comunicare), părţile au o dorinţă ferventă de a fi auzite.

E puţin probabil ca dl. Heavenly sau dl. Hell să fie reticenţi, dacă sunt ascultaţi cum trebuie de către mediator. Amândoi sunt nerăbdători să încerce să-l convingă pe mediator de forţa poziţiilor lor relative: dl. Heavenly, atunci când a cerut o referinţă bancară, a făcut tot ce ar face un om de afaceri prudent în poziţia sa; iar dl. Hell va fi la fel de ferm susţinând că Banca, atunci când a pus la dispoziţie referinţa foarte precaută, a procedat exact aşa cum trebuia.

Prin utilizarea atentă şi oportună a tăcerii, prin conectare şi o utilizare fină a tehnicii reflexive la câteva dintre elementele semnificative ale naraţiunii lor, mediatorul poate oferi spaţiul, timpul şi mediul de încredere, astfel încât şi dl. Heavenly, dar şi dl. Hell să-şi poată îndeplini dorinţa umană inevitabilă de a se exprima liberi. Cu cât mediatorul intervine mai puţin activ, cu atât este mai posibil ca acesta să creeze condiţii de linişte într-un mediu empatic, de încredere. Heavenly şi Hell se pot simţi astfel mai liberi să-şi exprime cele mai adânci griji, şi în acest fel să-şi dezvăluie adevăratele anxietăţi în cadrul disputei. Odată ce au început să îşi spună poveştile, în mod invariabil vor dezvălui părţi relevante ale perspectivei lor asupra lumii. Aceasta va permite mediatorului ocazia să scoată la iveală motivaţiile ascunse ce pot, în cele din urmă, să facă posibilă apropierea şi acordul.

Dl. Heavenly şi dl. Hell, prin dorinţa lor de exprimare, vor încerca să creeze o legătură cu mediatorul. La suprafaţă, acest lucru va fi făcut în scopul de a „aduce mediatorul de partea lor”, dar, în realitate, poate fi un pic mai mult decât un mijloc de a facilita nevoia lor de exprimare. Cu cât e mai mare legătura, cu atât se simt mai confortabil să facă anumite dezvăluiri.

Mediatorul are un scop clar şi urgent în a „relaţiona” cu amândoi. Relaţia şi încrederea necesare pentru a permite dezvăluiri libere şi candide trebuie stabilite cât mai repede posibil. Recunoscând „înrudirea” cu dl. Heavely şi dl. Hell şi ştiind că şi el împărtăşeşte multe dintre datele şi limitările lumii, mediatorul se poate pune în locul lor, prima dată în locul dlui Heavenly în sesiunea privată şi apoi în locul dlui Hell. Acest proces poate crea apoi o relaţie mai empatică, o relaţie mai propice pentru deschidere şi sinceritate.
Valori, valori sedimentate (rigide), polarităţi şi aspiraţii

Cu toţii crcăm valori. Accstc coduri spirituale, morale şi de comportament oferă „sens” şi servesc la crearea unei varietăţi de strategii pentru viaţă. Astfel de valori şi sisteme de convingeri pot deveni uneori rigide şi dificil dc „mutat”, putându-sc numi apoi „sedimentări”- la fel ca materia depusă pe fundul unei sticle şi care trebuie amestecată puternic pentru a se desprinde. Sedimentările pot fi adesea pozitive; dar atunci când devin prea rigide, pot fi nocive şi problematice. Totuşi, în teorie, sedimentarea poate întotdeauna fi deplasată (Spinelli 1989 şi Strasser şi Strasser 1997). A fi conştient de această înclinaţie umană este de o importanţă imensă pentru mediatori.

Dacă mediatorul este capabil să identifice sistemul de valori al dlui Heavenly sau al dlui Hell, se va afla în poziţia de a recunoaşte şi înţelege motivaţiile acestora atât în cadrul disputei, cât şi în mediere. Intr-adevăr, dacă mediatorul este capabil să descopere perspectiva acestora asupra lumii, atunci va afla că Heavenly şi Hell împărtăşesc elemente similare ale sistemului de valori: ambiţia exagerată. Amândoi au aruncat precauţia pe apa Sâmbetei; amândoi şi-au riscat preţioasele cariere pentru a-şi îmbunătăţi propriile poziţii; amândoi şi-au condus afacerile la limita corectitudinii - toate accstea pentru a-şi hrăni propriile ambiţii şi pentru a-şi amplifica respectul de sine.

Acest element comun al sistemului lor de valori furnizează o bază clară pentru caracterul comun dintre aceşti adversari. Dacă dl. Hca-venly este capabil să aprecieze că acţiunile dlui Hell au fost motivate de exact aceleaşi raţionamente şi de principii fundamentale similare, furia acestuia împotriva băncii se va disipa. Odată ce furia, amărăciunea şi sentimentul de trădare sunt înlăturate, părţile vor realiza că amândouă se află în aceeaşi încurcătură, din care trebuie să încerce să iasă nevătămate. S-au mutat, astfel, dintr-o poziţie opusă către o alianţă care funcţionează.

POLARITĂŢI

Imediat ce oamenii creează valori, aceştia creează şi polarităţi. Atunci când ceva este bine, se presupune că altceva este rău. Polari-tătile sunt factori importanţi de avut în vedere în mediere. Acestea

Nevoia de exprimare de sine şi nevoia de a crea relaţii interpersonale sunt strâns legate. Amândouă sunt caracteristici comune naturale, omeneşti. Relaţiile interpersonale sunt formate ca răspuns la incertitudinile şi efemeritatea lumii. In momentul în care oamenii se nasc, sunt aruncaţi în această lume împreună cu alţii şi relaţionează unii cu alţii. Aceasta reprezintă o condiţie necesară a vieţii; oamenii nu pot fugi de pot fi pozitive sau negative, în funcţie de perspectivă sau context şi de circumstanţe: de exemplu, forţa în anumite circumstanţe poate fi negativă, în aceeaşi măsură în care slăbiciunea poate fi pozitivă. De asemenea, polarităţile se pot completa şi nu sunt neapărat antagonice.

Cu valorile lor comune legate de o ambiţie puternică, oameni precum dl. Heavenly şi dl. Hell probabil că dispreţuiesc apatia. Probabil că nu îi suportă pe cei care se duc la serviciu în fiecare zi, fară a avea vreodată perspectiva unei promovări în carieră. In aceeaşi măsură, aceştia pot vedea loialitatea şi lipsa de loialitate ca polarităţi: loialitatea pentru compania lor sau pentru bancă este de lăudat, iar lipsa de loialitate de condamnat. Şi totuşi, prin dorinţa de a fi loiali şi în virtutea acţiunilor lor, amândoi au fost de fapt neloiali. Aceştia au compromis şi compania, şi banca.

încă o dată, dacă mediatorul este capabil, într-o sesiune privată, să scoată la suprafaţă aceşti factori şi foloseşte aceste ambiguităţi pentru a pune la încercare şi a confrunta părţile într-un mod empatic, atunci va fi capabil, ftră prea mari eforturi, de a facilita o înţelegere.

Comentariu practic şi procedural

Introducere

Acest studiu de caz, al doilea exerciţiu de simulare a medierii la curs, este aplicat la sfârşitul celei de-a doua sesiuni din prima zi de curs. Până în accastă etapă şi după prima simulare de mediere, participanţii la curs au trecut deja printr-o prelegere din curs, împreună cu un exerciţiu privind „Valorile şi sistemul de valori”. Au trecut deja prin lecţia şi exerciţiul de Abilităţi de Comunicare, s-au confruntat cu „Tehnica reflexivă”, „Parafrazarea”, „Rezumatul” şi „Concentrarea”.

Acest studiu de caz este în mod similar bazat pe un caz juridic clasic, Hedley Byrne & Co vs. Heller& Partners Ltd (1964) A.C. 465, din nou un caz pe care toţi studenţii la Drept îl învaţă în primul an de studiu, în cursurile privind răspunderea civilă. Acest caz a stabilit principiul prin care o persoană care facc declaraţii neglijente poate fi răspunzătoare în faţa unei alte persoane care se bazează pe declaraţiile acesteia şi care mai apoi suferă pierderi economice: cel care face declaraţia poate fi tras la răspundere pentru pierderea suferită.
Studiul de caz conţine „planuri ascunse”, similare celor care au existat în realitate în cazul adevărat Hedley Byrne vs. Heller & Partners. Compania de publicitate în acest caz, Easipower Ltd., era într-adcvăr foarte îndatorată băncii sale, Heller Partners, iar banca incontestabil a sperat că va obţine beneficii financiare din campania de publicitate finanţată dc Hedley Byrne. In fapt, reclamantul făcuse o acuzaţie de fraudă, care, mai târziu, a fost retrasă.

Studiul de caz le permite participanţilor jucători de roluri să elaboreze pe tema conceptului de reputaţie a părţilor, astfel demonstrând importanţa valorilor şi a sistemelor de valori.

Declaraţia introductivă

Până acum, participanţii au înţeles importanţa declaraţiei de deschidere a mediatorului şi nevoia de a o face autoritară, dar în acelaşi timp stabilind un ton corespunzător, în vederea acelui „mediu sigur” care este atât de necesar pentru o mediere de succes.

Numeroşi participanţi se lasă distraşi de o grijă excesivă că vor greşi declaraţia dc dcschidcrc. Le este frică să nu omită vreun clement important al acestei declaraţii. Alţii se simt jenaţi atunci când realizează că au uitat sau că au greşit ceva. Aceştia pot trece prin declaraţia de deschidcrc cu gândul că există un lucru vital ce trebuie menţionat, dar „nu pot sub nicio formă să-şi amintească!”.

Toate aceste fenomene ar putea fi îmbunătăţite dacă se foloseşte o agendă sau o ciornă. Unii dintre cei mai experimentaţi mediatori au în faţa lor, atunci când fac declaraţia de deschidere, un set de notiţe, menţionând toate lucrurile despre care trebuie să vorbească: rolul mediatorului şi rolul diferitelor părţi, natura şi scopul medierii, importanţa confidenţialităţii, natura „fară prejudicii” a procesului, nevoia de a verifica dacă părţile dispun de autoritatea de a semna, procedura care va fi adoptată, regulile dc bază, timpul şi cxplicarea facilităţilor disponibile. In acest fel, mediatorul se poate concentra pe tonul şi modul de deschidere, fară a fi preocupat dacă va exprima totul aşa cum trebuie.

După declaraţiile de deschidere ale părţilor

Părţile şi-au făcut declaraţia de deschidere. Ce face mediatorul în continuare? Pentru numeroşi participanţi, se iveşte aici o nouă ocazie de a se lăsa distraşi de la procedura corectă.

Participanţii sunt uneori tentaţi să invite părţile să răspundă declaraţiilor de deschidere făcute de cealaltă parte:

Doriţi să răspundeţi la ceea ce tocmai s-a spus?

Există ceva la care vreţi să reveniţi?

Veţi avea posibilitatea de a vorbi mai târziu, dar aţi dori să menţionaţi ceva acum?

Vreţi doar să vă referiţi la ultimul punct?

Aţi spus tot ce doreaţi?

Pericolul de a invita părţile să răspundă constă în faptul că declaraţiile de deschidere relativ scurte se pot transforma foarte uşor într-un „meci deschis” sau pot scăpa de sub control. Dacă unei părţi i se permite să răspundă, atunci cealaltă va vrea şi ea, în mod normal, să facă la fel. Şi pericolul este că scena poate continua până într-acolo încât mediatorul se poate vedea obligat să întrerupă, la fel ca arbitrul caxe intervine între doi concurenţi. Mediatorul trebuie să ţină minte că, în această fază timpurie, părţile se vor afla încă foarte mult în poziţii de confruntare. Ele pot rămâne într-o poziţie de război sau pot fi suspicioase cu privire la orice pas făcut de cealaltă parte pentru „a-1 câştiga pe mediator de partea ei”; vor fi nerăbdătoare să menţină egalitatea şi „să joace toţi după aceleaşi reguli”. In mod similar, poate că nici mediatorul nu a avut încă timpul suficient sau ocazia de a-şi demonstra imparţialitatea şi de a crea încredere ambelor părţi în mod egal.

Mediatorii în formare sunt adesea tentaţi să facă un comentariu sau să încerce să clarifice declaraţia de deschidere a părţii - cu posibilitatea sau pericolul ca acest comentariu să fie interpretat în mod greşit: „Asta este tot ce vreţi să spuneţi?”. Această întrebare inocentă poate fi uşor interpretată ca o indicaţie de imparţialitate. Gândiţi-vă, de exemplu, la următoarea întrebare:,Aşadar, nu urmăriţi să obţineţi întreaga valoare a pretenţiilor exprimate?”. Din nou, prin această simplă întrebare, care poate nu este nimic altceva decât o încercare de clarificare, mediatorul, fară să vrea, poate lăsa impresia că şi-a format o impresie (critică) privind cauza unei părţi în detrimentul celeilalte.

Adesea, cel mai bun sfat este ca mediatorul să mulţumească părţilor şi să meargă mai departe rapid către sesiunile separate.

Prima sesiune separată

Deşi multe dintre abilităţile de comunicare au fost discutate în primele două lecţii privind abilităţile, participanţii rămân în modul limitat. Avocaţii, dar şi non-avocaţii în aceeaşi măsură, continuă să „descopere faptele”, îşi permit să-şi expună propriile păreri prin intermediul unor întrebări, să fie critici şi să fie concentraţi prea mult pe găsirea unei soluţii — cu alte cuvinte, „să se arunce” imediat când apare şi cea mai mică urmă de o posibilă soluţie. Câteva exemple:

ÎNTREBĂRI CRITICE

Aşadar, a fost un pic riscant din partea dvs. să folosiţi această referinţă?

Nu aţi mai avut experienţa referinţelor şi în trecut?

Credeţi că ar fi trebuit să faceţi şi alte verificări?

De ce negarea responsabilităţii nu v-a atras atenţia?

V-aţi gândit că poate avocaţii dvs. s-ar putea să fi avut dreptate,

arătându-se sceptici cu privire la şansele dvs?

Nu a fost puţin nerczonabil să vă aşteptaţi ca ei să facă alte verificări ale creditului?

Astfel de întrebări pot pur şi simplu să „scape”, pentru că mediatorul este om şi încă nu a învăţat, sau este incapabil „să pună între paranteze” propriile sentimente sau perspective. Destul de des, o parte va spune ceva ce pare atât de exagerat sau nerezonabil, încât există tentaţia copleşitoare din partea mediatorului de a întreba ceva de genul: „Nu credeţi că este cam iraţional?”. Participanţii sunt învăţaţi că astfel de scăpări — dacă asta reprezintă ele cu adevărat — nu sunt neapărat fatale şi că pot fi, de obicei, rectificate. La cursul Şcolii, studenţii sunt încurajaţi să „dea caseta înapoi” şi să înceapă din nou sau pur şi simplu să reformuleze întrebarea. într-o mediere reală, însă, poate să nu fie nimic greşit în încercarea de a salva situaţia spunând ceva de genul:

Mă scuzaţi, a sunat foarte critic, va rog permiteţi-mi să reformulez întrebarea.

Mă scuzaţi, permiteţi-mi să întreb altfel.

Nu am vrut să sune chiar aşa, permiteţi-mi să reformulez...”

ÎNTREBĂRI CONCENTRATE PE SOLUŢIE

în etapele timpurii, mediatorul în formare va avea un număr de noţiuni preconcepute cu privire la cine este culpabil, cine trebuie învinovăţit mai mult şi unde poate fi găsită o soluţie. Asta duce, adesea, la întrebări de tipul „interogatoriu”, cu intenţia de a determina o crăpătură în armura părţilor:

A, deci acceptaţi că a existat o anumită vină din partea dvs.?

Aşadar, a fost un pic riscant?

Aşadar, plata completă nu este neapărat primul dvs. obiectiv?

Sunteţi pregătit să faceţi un compromis pe subiectul acesta, nu-i aşa?

Aceste intervenţii din partea mediatorului servesc numai la a spune: „Te_am prins, ţi-am descoperit punctul slab şi o să mă concentrez pe asta pentru a te convinge să faci concesii şi a te conduce către un acord”. O astfel de atitudine nu ajută la stabilirea unei relaţii.

Participanţii sunt în mod repetat avertizaţi cu privire la preocuparea de a găsi o soluţie. Li se spune să renunţe la povara responsabilităţii de a ajunge la un acord, deoarece atingerea unui acord stă pur şi simplu în puterea părţilor. Mediatorul nu poate decât sa faciliteze un acord, dar, dacă părţile nu doresc sau nu pot să se mişte din poziţiile înrădăcinate, atunci mediatorul trebuie să se detaşeze de orice vină.

Participanţii sunt învăţaţi să exploreze soluţii; să fie atenţi la posibilităţile la care părţile poate că nu s-au gândit; să îmbrăţişeze conceptul de gândire laterală sau „gândire neconvenţională”, dar în aceeaşi măsură să nu fie sau să nu se lase preocupaţi de gândul că „există o soluţie acolo — numai de-aş putea să o găsesc!”.

ÎNCHEIEREA ÎNTÂLNIRII SEPARATE

Timpul alocat întâlnirii separate este din nou o problemă. în acest al doilea studiu de caz, participanţii au încă dificultăţi cu adresarea întrebărilor şi asta duce la neglijarea completă a factorului timp.
SINDROMUL „MÂNA PE CLANŢĂ”

Aceasta este sesiunea în care participanţii sunt învăţaţi despre un fenomen curios, adesea numit şi sindromul „mâna pe clanţă”. Apare atunci când mediatorul încheie întâlnirea separată — posibil când părăseşte încăperea pentru a merge la întâlnirea separată cu cealaltă parte sau când conducc una dintre părţi la uşă — când partea face o afirmaţie de genul: „Cred că ar mai trebui să ştiţi un lucru despre Caneasily Pay - odată au avut un cec fără acoperire...” sau „Pot doar să menţionez că banca dorea ca acţiunea de publicitate să continue, deoarece i-ar fi îmbunătăţit soldul creditor al Caneasily Pay...”. întâlnirea tocmai s-a terminat, şi una dintre părţi se simte oarecum „obligată” să facă o anume „confesiune” — legată de o dezvăluire preccdentă sau o problemă cu totul nouă. Ce ar trebui să facă mediatorul? Posibil ca întâlnirea separată deja să fi depăşit timpul alocat, iar cealaltă parte probabil că devine nerăbdătoare — dacă nu speriată sau suspicioasă. Totuşi, a termina sesiunea acolo, fară a explora aceste detalii ar putea fi contraproductiv.

Participanţii sunt învăţaţi că, în astfel de circumstanţe, cel mai înţelept lucru ar fi să rămână cu partea respectivă în sesiune şi să se concentreze pe aspectele tocmai dezvăluite. In mod cert, partea doreşte să „îşi ia o piatră de pe inimă” şi adesea este esenţial să profiţi de şansa dc a continua discuţia. în acclaşi timp, este vital să informezi cealaltă parte cu privire la ce se întâmplă, iar acest lucru poate fi făcut prin cuvinte de încurajare, cum ar fi: „Tocmai explorăm o direcţie despre care simt că poate fi foarte productivă — aşadar s-ar putea să dureze un pic mai mult această sesiune...” sau „s-a menţionat un aspect care, după părerea mea, poate fi foarte util de explorat, mai aveţi un pic de răbdare..sau „Ştiu că am întârziat un pic, dar consider că timpul este folosit extrem de productiv, aşa că un pic de răbdare ar putea fi bine răsplătită ...”.

CONFIDENŢIALITATEA ŞI „TRANSMITEREA INFORMAŢIILOR CĂTRE CEALALTĂ PARTE”

în cele din urmă, este foarte important să închei o sesiune separată reamintind caracterul confidenţial al tuturor discuţiilor care tocmai au avut loc. Imaginea în care mediatorul dispare pe hol pentru a vorbi cu cealaltă parte poate adesea să ducă la griji legate de ceea ce se va discuta în spatele uşilor închise. Orice ar putea face mediatorul pentru a uşura aceste temeri va fi benefic pentru proces. O asigurare că tot ceea ce i s-a spus este păstrat în deplină confidenţialitate şi că nu va fi dezvăluit celeilalte părţi poate alunga majoritatea temerilor.

Astfel, este constructiv şi important în cadrul procesului să se verifice dacă există vreo informaţie care ar putea fi împărtăşită cu folos celeilalte părţi. In mod invariabil, mediatorul în formare va realiza că a neglijat să obţină permisiunea de a discuta anumite aspecte cu cealaltă parte, care acum s-ar dovedi a fi folositoare. Aşadar, eşecul sau omisiunea de a întreba: „Există vreun aspect al discuţiei tocmai avute care ar putea ajuta procesul dacă ar fi dezvăluit celeilalte părţi?” poate conduce către un efect limitativ asupra abordării mediatorului în cea de-a doua întâlnire separată. „Ar fi trebuit sa verific dacă pot dezvălui acest aspect!”.

A stabili dacă şi ce poate fi transmis, dacă este cazul, către cealaltă parte rămâne totuşi un subiect sensibil. Mediatorul nu ar trebui să ceară permisiunea ca şi mod de lucru sau la sfârşitul fiecărei sesiuni private: s-ar crea astfel impresia că mediatorul aşteaptă ca partea să furnizeze nişte material de transmis către cealaltă parte. Dar ocazional, este util ca părţile să ofere mediatorului nişte informaţii care să reprezinte baza explorărilor din cadrul următoarei întâlniri separate.

Concluzie

Sfârşitul celui de-al doilea studiu de caz îi face pe participanţi să înţeleagă clar că medierea nu este aşa uşoară cum s-au gândit că ar fi. Aceştia încep să realizeze că aspectele psihologice predate la curs le pot oferi informaţii foarte preţioase cu privire la părţi şi conflictul dintre ele. Dar mai sunt încă multe de învăţat, iar studenţii de la curs abordează această posibilitate cu entuziasm.

(Bibliografie:"Medierea - O perspectivă psihologică asupra soluționării conflictelor", 2012, fmmm.ro)


Păreri despre Heavenly Burn vs. Hell, Err & Partners - Referinţa bancară înşelătoare

Ați colaborat cu acest mediator? Scrieți-vă părerea.